Dragii mei, se pare ca anul asta, atat de provocator! mi-a dat rareori ocazia sa-mi astern gandurile pe blog. Nu ca nu m-ar fi vizitat inspiratia dar creativitatea mea s-a dus in directia in care am lucrat cu copiii. Pentru ca n-am renuntat la a face ce-mi bucura cu adevarat sufletul. Si asta va indemn si
Ma tot gandesc de ceva vreme sa scriu. Ma uit pe blog si vad ca a trecut o vara-ntreaga. Fara un cuvant aici…Poate pentru ca a fost o vara pandemica, in care nu ca n-as fi avut ce scrie dar n-am avut pornire. Si-n care, din pacate, n-am vazut marea cea albastra dar am vazut
Ma tot gandesc de ceva vreme cum sa abordez acest subiect. Si pentru ca de-a lungul vietii am comunicat, verbal si in scris, cu sute sau poate chiar mii de oameni, voi aborda subiectul in mod direct, din perspectiva mea feminina. Asadar… V-ati intrebat vreodata cat de multe pierdem in comunicare datorita tehnologiei? Cat de
“Fie devenim nefericiti, fie devenim puternici. Cantitatea de munca este aceeasi.” (Carlos Castaneda) Mesajul de mai sus m-a inspirat sa scriu aceste randuri si cumva simt ca ne poate sustine in perioada asta. O perioada grea pe cat e de frumoasa vremea de afara. Intr-una din zilele trecute, in drum catre ai mei am vazut
Cred ca v-am mai spus si marturisesc, m-am apucat de blog pentru ca auzisem ca scrisul e terapeutic si asa e. 🙂 Am scris aici pe blog de fiecare data cand am avut ce spune (in opinia mea) sau cand am traversat experiente pe care eu le-am considerat demne de a va fi impartasite. Scriu
