Ma gandeam cum sa incep acest articol de promovare (pentru ca da! asta fac in timp ce scriu aceste randuri, stiti voi vorba aia: “daca nu te lauzi tu, nu te lauda nimeni!” 🙂 ) si singurele ganduri care s-au legat au fost unele ca un lait motiv. Numai bune de pus pe-un flyer, pe-un
Azi am decis ce-mi doresc de ziua mea! 🙂 Stiu (veti spune) dar mai e atata timp pana atunci. Parca prin februarie te serbezi draga Irina, nu-i asa? Adevarat! Aveti dreptate. Ati ghicit! Dar eu aleg ca ziua mea sa fie in fiecare zi. Asa ca va propun o idée de cadou: Ce-ar fi sa
Nu-s 20 ca-n cartea lui Dumas dar titlul mi s-a parut potrivit pentru reintalnirea noastra. Pentru ca noi eram, sau cel putin ne simteam, ca muschetarii unei generatii. Ai generatiei si clasei noastre. Stiti déjà ca scriu rar si doar atunci cand am ceva de impartasit. Unii ar spune ca gresesc ca n-o fac mai
“V-ati intrebat vreodata care va sunt limitele sau daca ele exista cu adevarat? Eu am redescoperit ca ele exista doar in mintea noastra. Stiati si voi, nu-i asa? 🙂 V-o spun poate cartile citite, prietenii sau specialistii. Dar cel mai sincer si adevarat raspuns este in voi, in fiecare dintre noi. Iar eu v-o spun
Fii fluture si nu-nceta sa zbori! Chiar daca bataia ta de aripi va starni cateodata, in vietile celorlati, adevarate tsunamiuri. Chiar daca ai pierdut sau poate se va intampla sa pierzi relatii, oameni dragi, o cariera, niste bani, o casa. Stiu cat e de dureros. Stiu fiindca am trecut pe-acolo. Stiu pentru ca viata nu-i
