“Aștept la barieră inc-un tren

Trenul iubirii mele fără haltă

Cu care am să plec în lumea largă

Deși nu am bilet, busolă și nici hartă.

De ce să pleci? De ce să nu rămâi?

Întreabă vocea inimii deșarte

Fiindcă din lacrimi nu mai poți zidi

Nici-un peron si nicidecum vreo treaptă.

Si încotro? Chiar pleci in lumea mare?

Insistă vocea curioasă foarte

Plec draga mea, plec către infinit si-apoi…

Apoi…

Am să revin sub formă de îmbrățișare.

Si-o să te simt?

Cum te voi recunoaște?

Insistă vocea mică si suava

Mă vei simți, știu asta și o știi si tu

Căci voi fi inger… îmbrăcat în Slavă.”

(autor: Irina Raica)

9Irina Bek, Gina Cosnete şi alţi 73 comentariiÎmi placeComenteazăDistribuie