Calatoria mea in timp

938A0790Dupa cum bine stiti, de curand, m-am dat cu parapanta. Si pentru ca viata m-a luat din nou prin surprindere, mi-am zis: “sa fie meniul complet!”. Asa ca m-am inscris intr-o calatorie cu masina timpului. Stiam oarecum drumul, cunosteam partial companionii si aflasem ca mi se deconteaza biletul. 🙂 Ce emotii, ce nuante, ce priveliste! Nici macar nu stiu cand a trecut vremea si odata cu ea, revederea noastra. A celor patru “fete cucuiete” de la care (intre noi fie vorba) s-au inspirat (sunt convinsa!) producatorii celebrului “Sex and the City”.Ce? nu stiati? O formula pe care am cautat s-o refac ulterior in viata, ori de cate ori am avut ocazia. Iar de vreo doua ori aproape ca am reusit. Credeam eu naiva. Nimic nu e la fel insa. Nimic. Si nu poti, n-are rost a compara prieteniile, relatiile de orice fel, ceea ce simti. Fiecare are rostul si farmecul ei. Se intampla cu un scop sau mai multe. Sau se intampla pur si simplu. Oricum ar fi, ramane amintirea. Si convingerea mea ca cele mai adanci sentimente, cele mai profunde, cele mai haioase si de durata sunt cele din copilarie si/sau adolescenta. Cum ar fi cele legate de primul si singurul chef dat la mine acasa cu gasca asta care-a facut bezele si curatenie in 5 minute (cand au vazut-o pe bunica la usa), de intalnirile noastre de la sediul central (adica tot la mine acasa) sau in fata la Bijou (care nu mai exista), de momentul in care am aflat rezultatul la bac (n-am sa le uit cum veneau vesele pe alee sa-mi dea vestea cea buna) in timp ce eu boceam de mama focului convinsa c-o sa-l pic la istorie, de statuile in care ne transformam la ceas de seara la trecerea de pietoni din centru…Iar lista ar mai putea continua. N-am fost o gasca de adolescente obraznice si rebele, da de unde! Invatam de ne pocneau falcile, vorba unui clasic in viata. Eram poate avangardiste, nonconformiste si foarte vesele pentru atunci. Ca orice tanar cred, de fapt. Imediat dupa Revolutie. Ascultam Sandra, CC Catch si New Kids on the Block iar uneori cu nostalgie, Johnny Logan si Jason Donovan (mai ales eu). Am fost o mana si-o inima de tineri frumosi, care-au trait cum au stiut ei mai bine un timp fara plasme, fara What’s up (stiam doar melodia cu acelasi nume), fara puterea lui Euro. Am iubit mult, sincer si uneori platonic, am legat prietenii trainice, am suferit cand ne certau parintii si ne-am facut planuri de viitor. Cred ca toate ni le-am indeplinit. Asa, ca planul cincinal. Fiecare pe-un alt drum, deloc ferite de intemperii. Ca doar asa e-n viata! Ne-am revazut in formula completa la 39 de ani. Ai fiecareia. Doar una sarbatorita. A fost tare frumos si a trecut mult prea repede. Exact ca cei 20 de ani din noi. Noroc cu masina asta a timpului, strasnica inventie dragii mei 🙂

spacer

3 comments on “Calatoria mea in timp

  1. Silving

    Da’ ce prompt ai scris! Cat inca is impresiile proaspete.
    Cum zisei,mi-ai deschis apetitul pt. vara,sa vad ce o sa scrii dupa aia.
    Bravo! Foarte frumos!

  2. DGI

    Te rog frumos: stai la coada cu Jason Donovan!!!

    Si sa nu uitam: am fost ultima generatie care a dat treapta a doua si prima care a dat bacul in 5 miscari!!!

    si…da, asteptam vara!

  3. Irina

    Dragelor, ma bucur ca v-a placut si ca v-am transmis ceva: o emotie, un sentiment, o amintire. In ceea ce priveste simpatia noastra comuna, draga Delia sa stii ca eu am si acum o caseta video adusa din Grecia contra cost de un coleg de munca de-al mamei, un fel de making of Jason’s Donovan tour. Ce sa mai! Aur curat! Cat am mai plans uitandu-ma la ea, nu vrei sa stii :))) In fina, am ajuns si eu ca babele sa zic “pe vremea mea…” Anyway, va pup, va imbratisez si da! abia astept sa ne revedem pe 2 august. Aviz fostilor colegi de generala, daca ma citesc! 🙂

Leave a reply