Nu-s 20 ca-n cartea lui Dumas dar titlul mi s-a parut potrivit pentru reintalnirea noastra. Pentru ca noi eram, sau cel putin ne simteam, ca muschetarii unei generatii. Ai generatiei si clasei noastre. Stiti déjà ca scriu rar si doar atunci cand am ceva de impartasit. Unii ar spune ca gresesc ca n-o fac mai
de suflet

Dincolo de limite…
“V-ati intrebat vreodata care va sunt limitele sau daca ele exista cu adevarat? Eu am redescoperit ca ele exista doar in mintea noastra. Stiati si voi, nu-i asa? 🙂 V-o spun poate cartile citite, prietenii sau specialistii. Dar cel mai sincer si adevarat raspuns este in voi, in fiecare dintre noi. Iar eu v-o spun

Fii fluture! Continua sa zbori…
Fii fluture si nu-nceta sa zbori! Chiar daca bataia ta de aripi va starni cateodata, in vietile celorlati, adevarate tsunamiuri. Chiar daca ai pierdut sau poate se va intampla sa pierzi relatii, oameni dragi, o cariera, niste bani, o casa. Stiu cat e de dureros. Stiu fiindca am trecut pe-acolo. Stiu pentru ca viata nu-i

Iubesc. India mea
N-am inteles din prima titlul pana cand n-am citit cartea. Pentru ca da! sentimentul suprem e iubirea. O iubire ce razbate prin toti porii, printre litere si cuvinte aruncate prin palnia sufletului, dincolo de mizeria si saracia unei tari altfel decat o stim noi din filme. Pentru ca dincolo de titlu se intinde o lume

Viata, ca o ceasca de capuccino
Ma tot gandesc de cateva zile daca sa scriu sau nu. Prietenii mei psihologi ar zice sa n-o fac. Nu de alta dar sunt intr-o pasa proasta si-o sa va stric ziua! Eu m-am hotarat sa nu-i ascult. Pentru ca-s egoista, rebela si mi-e dor sa scriu. 🙂 Nu stiu daca mi se trage de

Primii 3 ani…
Au trecut pe nesimtite. Nu i-am implinit inca dar ma apropii de ei vertiginos. Timp in care am scris despre evenimente frumoase si am vorbit cu oameni minunati, am facut (cu revolta si tristete) cateva analize pe text (cat sa nu-mi pierd simtul jurnalistic), am creat proiectul “Oameni din Romania mea frumoasa“ in cadrul caruia

Poveste de iarna: “Gandaceii Mariei”
Acum cateva zile mi-am incercat si eu indemanarea in domeniul “handmade”. Intotdeauna mi-au placut bijuteriile si accesoriile realizate manual, inca de pe vremea cand exista Fondul Plastic. Vi-l mai amintiti doamnelor? 🙂 Ei bine eu nu l-am uitat si am ramas cu fascinatia obiectelor realizate cu multa migala, nu intotdeauna neaparat pe gustul meu, dar

Un an ca o imbratisare
Dragii mei, m-am trezit cu gandul asta. Ca v-as scrie fiindca nu v-am mai scris de ceva vreme. Si nu din comoditate sau pentru ca n-as fi avut subiecte de transpus pe blog ci pentru ca pur si simplu mi-am dat o pauza de scris. Am comunicat cel mai adesea cu voi prin viu grai
