Nu sunt o mare bautoare de ceai dar imi place sa savurez o ceasca aromata intr-o companie placuta atunci cand am chef. Deunazi am sarit strengareste, din nou, pe talpile din curtea micuta dar cocheta a “ceainariei cu zambet”. Tare m-am mai bucurat cand am vazut, la randul meu, mirarea, uimirea, bucuria din ochii celei care ma insotea. E a doua persoana pe care o duc acolo, in lumea minunata a ceaiului adus din toate colturile lumii, presarata cu “macaroons si cupcakes” si care se bucura la vederea fiecarui detaliu, odata trecut pragul. Imi place Ceainaria Teaz pentru ca acolo sunt nu doar obiecte dichisite ci si doi oameni frumosi. Celor doi tineri care te intampina fie pe rand, fie amandoi odata, li se citeste bunatatea in priviri iar zambetul, cred eu, e si masura acestei bunatati. Inauntru e o atmosfera de mic Paris burghez, muzica e buna si in surdina, ai parte de un cadru intim, in care te simti cumva obligat, la plecare, sa spui la revedere! celui care ramane in urma ta sa soarba o ceasca de cafea. E ca si cum ai fi in vizita la matusa, sau ma rog! 🙂 la cineva drag, unde nu te sfiesti sa admiri si sa comentezi tablourile de pe pereti si lumanarile asezate cu grija pe semineul de sub oglinda. Iar clepsidrele sunt un deliciu. Si le primesti odata cu ceaiul. Micute, rozalii sau mov, cu doar 7 minute in ele. Timp suficient insa. Exact cat sa-ti infuzezi ceaiul. Iar turta dulce e un deliciu si e din partea casei. Frumos! Ca amintire poti pleca de aici nu doar cu un zambet ci si cu o bijuterie handmade, o cana sau un “altceva” de suflet. Toate te asteapta cuminti pe rafturi in camera din spate, adica exact in locul magic, acolo unde te poti imbata cu mireasma zecilor de ceaiuri calatoare. Cred ca, undeva in luna decembrie, micuta si cocheta ceainarie Teaz (de pe strada Petru Rares din Piatra Neamt) va implini un an. Eu m-am gandit sa-i fac de pe acum un dar. Si ii doresc sa creasca mare, cu spiritul liber si-n zambet mereu!
PS: Acesta nu este un material publicitar dar ar putea fi 🙂
Foto: Andrei Harpa
Prima persoana dusa- si sedusa :D- acolo fiind eu 🙂
adevarat, ai ghicit! 🙂
Mi-am luat niste macarons din oras dintr-un loc tare fain,cu chestii din astea…zen (desi de mancat),si mi-am amintit desigur de locul zen din Piatra,unde am mancat macarons 😉
…Locul unde ne delectam, noi, fetele, imbinand lectura cu zambetul…