Copilaria n-o poti uita/Nu te mai intalnesti cu ea…

3IRINE la 3aniN-am scris pana acum despre copilarie. Poate c-am asteptat ceva. Cum ar fi sa se mai aseze trairile. Sau poate vorbele. In amintire. Da! stiu ca nu e usor sa te intorci in camera copilariei pentru ca ai vrea sa ramai acolo. In tacere, cu prietenii tai imaginari sau nu. Si stiu ca simti ca daca te-ai intoarce in camera de birou sau in sufrageria, in care nu mai ai mileul pe televizor si nici bibelourile primite de mama cadou, ai pierde copilul din tine. Si mai stiu ca eu sunt un caz fericit (cum ar spune cineva). Am avut o copilarie frumoasa. Cu portocale si ghetele rosii (atat de mult dorite!) sub bradul de Craciun, cu dulciurile matusii din Germania la pachet (multumesc draga Viorica!), cu sotron in fata blocului, cu cheia de gat, cu aventuri hat departe tocmai in varf de munte Pietricica sau pe straturile din spatele blocului.:) Cu toata gasca de pe scara. Deh! Frumoase amintiri, trecute timpuri. Si cu toate astea n-am scris nimic pana acum despre ea – copilaria mea. Mi-am amintit-o insa razand cu sufletul la soare (ca Ionica cel balai din povestirile lui Creanga) de curand. Intr-o zi in care am mers voluntar  la centrele din plasament din Piatra Neamt. M-am jucat “ca nebuna” ore intregi. Ce bucurie! Nu doar pentru mine, pentru noi toti astia de ne numim adulti si ne scoatem zilnic mastile sociale la plimbare. 🙂 Am cantat, am dansat, am transpirat (la propriu!) ore intregi. de ce? De atata voie buna si de drag. De copilarie. Am povestit despre dorinte, vise/visuri, familii si calatorii. Am descoperit ca si acolo copilaria e la fel. Ca oriunde in lumea asta mare. Mica, imbujorata, cu ochi sclipitori, vorbareata foc si tare indrazneata. M-a luat de mana si m-a intrebat : “Doamna cat mai stati? “ Un minut, un ceas, o viata.I-am raspuns timid. Da! Atata emotie in privirea unui copil! Atata caldura in imbratisarea de la plecare. Voi reveni. promis. Poate veniti si voi. 🙂 Copilaria are incredere in mine. Si in cuvantul tau.

spacer

Leave a reply