Germania, pro si contra

Ma tot gandesc de ceva vreme daca sa scriu si ce anume despre vacanta mea in Germania. Prima dupa 7 ani de cand n-am mai fost in strainatate si cea mai recenta din ultimii mei 5 ani. Sigur, n-are rost sa ne-ntrebam de ce. Motivele le ghiciti si singuri. Dar …pentru ca Universul lucreaza fix atunci cand ai mai mare nevoie de el si cand iti doresti cu-adevarat, iata-ma cu bilete cumparate in ianuarie pentru o vacanta de primavara in luna aprilie. Asa ca…fly, baby fly! 🙂 Zis si facut.

Voi, prietenii mei din online ati vazut deja cam ce a insemnat experienta “Made in Germany” pentru mine deoarece am postat poze la greu pe facebook. Nu ca sa ma laud ci pentru ca mi-am dorit sa calatoriti si voi alaturi de mine.

Stiu ce-nseamna asta pentru ca ani la rand am calatorit alaturi de alti prieteni virtuali asa, prin toate colturile lumii. Si le multumesc! Tie, Delia mai ales, pentru ca mi-ai aratat niste tari minunate si mai ales atat de putin mediatizate. 

Pe scurt, ideea e ca daca o faci ca sa impartasesti cu alti oameni trairile si descoperirile tale, sentimentul e minunat, zic eu, de ambele parti. Asa ca va indemn sa incercati. Si scrieti cateva randuri la pozele pe care le atasati, asa incat sa stim pe unde ne duc pasii. Va prinde bine si voua, ca va amintiti. 

Am sa-ncep cu inceputul. As putea sa va povestesc multe din tot ce am trait si vazut acolo, in cele doua saptamani de sedere in orasul Neu Ulm din landul Bavaria, unul dintre cele mai bogate si stabile, din punct de vedere socio-economic, din tara. Am sa va spun insa ce mi-a placut mie si ce nu mi-a placut in Germania. Experienta imi apartine deci e subiectiva. 🙂

Mai intai de toate, plimbarile mele au pendulat intre doua orase: Ulm, orasul in care s-a nascut Einstein si-n care se afla cea mai inclinata casa din Europa dar si cea mai inalta catedrala luterana evanghelica si  Neu-Ulm, orasul cel nou, mai tanar, preponderent universitar.

Despartite de Dunare orasele ofera o perspectiva diferita dar complementara. Practic minunatul rau (pe care l-am descoperit acolo in toata splendoarea lui) desparte si uneste in acelasi timp noul de vechi, intr-o simbioza pur germanica.

In prima saptamana a sederii mele acolo am avut ocazia sa fac cateva excursii in orase nu tocmai apropiate de Ulm cum ar fi Lindau, situat pe malul lacului Konstantz (cel mai mare lac din muntii Alpi) si Bergentz, situat in Austria. Practic am vazut doua tari in aceeasi zi, iar sentimentul a fost minunat! 🙂

Muntii Alpi, pe care-i stiam doar din atlasul de geografie sunt absolut minunati si impresionanti, chiar vazuti de la departare. Sunt insa la fel de frumosi cum mi s-au parut si din avion. Coplesitor moment.

Pentru ca am vazut o zona turistica de la granita Germaniei cu Austria pot spune ca am sesizat si usoarele diferente dintre cele doua tari super civilizate de altfel. Una ar fi legata de curatenie (mai curat in Germania decat in Austria) iar alta se refera la pretul combustibilului, benzina fiind mai ieftina in Austria decat in Germania. Asa ca daca circulati cu masina, e bine sa stiti unde sa va faceti plinul cand calatoriti prin Europa.

Revenind la plusurile si minusurile celei mai civilizate tari de pe continentul pe care si noi suntem asezati in chip balcanic…

Cred ca cel mai mult mi-a placut linistea din cartiere, care nu e deloc apasatoare.

Casutele cochete, ingrijite desi usor ingramadite una-n alta, sunt frumoase, ordonate iar gradinile pline cu flori si diverse obiecte decorative.

E drept! n-am vazut prea multi oameni prin zona da’ cica nemtii muncesc mult si cam toata ziua, asa ca e de-nteles. Astea sunt primele lucruri vazute si care m-au impresionat.

Apoi mi-a placut maxim respectul fata de biciclisti, pietoni si felul in care arata arterele de circulatie, nu mai vorbim de autostrazi si arhitectura. Nu vorbim ca n-are rost. 🙂

Totul e asa de bine gandit incat daca nu esti atent la indicatoare risti sa te pierzi sau pur si simplu sa ratezi iesirea pe autostrada. Si nemtii inca mai construiesc. Intre Ulm si Stuttgart, spre exemplu, lucrau la un pasaj subteran si la inca un sens de mers.

Oare ei ce fel de oameni politici aleg? Nu pot sa nu ma-ntreb. Ce i-o fi invatat pe ei razboiul? Iata o alta intrebare. Sau poate nu-mi pun eu intrebarile corecte, cine stie?!

Mai adaug doar ca impresia de civilizat, curat, ordonat am avut-o inca din timpul zborului. In timpul aterizarii nu m-am putut abtine sa n-arunc o privire pe geam si-atunci am remarcat ca era ca si cum aterizam pe tabla unui joc magic.

Si desi zona e una conservatoare, oarecum rurala ca stil, fara cladiri foarte inalte (exceptie face catedrala din Ulm), deci mai putin de tip metropola…totul arata spectaculos. Din aer sau de la sol.

Nu stiu cine-o fi fost arhitectul sef al orasului Stuttgart dar clar legea acolo e respectata si nu construieste fiecare cum si unde are chef. Iar modelul se aplica cam peste tot prin Germania. Asa am constatat cu privirea.

Ce mi-a mai placut? Modul amabil in care vanzatoarele te intreaba ce doresti, fara sa te sufoce. Iti lasa sufiecient timp de analiza si doar daca te vad putin dezorientat in spatiu vin sa-ti ofere ajutorul printr-o intrebare.

Soferii de autobuz sunt amabili si binevoitori la randul lor (unii chiar incredibil de draguti!). Cel putin peste astia am dat noi, adica eu si frate-miu. Si spun asta pentru ca ni s-a intamplat nu doar sa ni se zambeasca la urcare  dar intr-o zi am avut parte de un gest mai mult decat prietenesc. Spun asta  pentru ca in ziua cu pricina am calatorit de mai multe ori cu acelasi sofer (s-a intamplat sa fie pe aceeasi ruta) iar la finalul zilei nu ne-a luat banii de bilet. Iar asta a insemnat o economie de 5 euro pentru noi, ceea ce nu e deloc putin. Adica, asta inseammna o bere sau un capuccino pe-o terasa la strasse 🙂

Spuneti  voi, v-ati fi asteptat la asa ceva din partea unui neamt? Ca doar legenda zice ca-s reci, autoritari si foarte corecti. Si nu! Nu paream deloc amarati. Nici eu, nici frate-miu. 🙂

Sigur, m-a impresionat mult felul in care e amenajata zona de promenada situata de-a lungul Dunarii. Si vorbesc de kilometri intregi pe ambele parti. Alei pietruite, gradini pline cu flori, terase si banci, portiuni de spatiu verde pe care oamenii se pot odihni, pot citi, se pot relaxa.

Felul in care si-au reabilitat si pus in valoarea cladirile de patrimoniu gen primarie, politie, toate casele vechi zona din cunoscuta sub numele de “Orasul pescarilor” din Ulm este inspirational.

 

Nu stiu cat a durat fiecare proces in parte dar clar e ca se reabiliteaza mereu cate ceva pe-acolo. Nu stiu daca o fac autoritatile locale sau proprietarii dar am vazut schele si macarale mai peste tot.

Inclusiv la catedrala, care e principalul punct de atractie turistica al orasului Ulm. Spectaculoasa intr-adevar!

Asa ca informatie gen wikipedia va spun ca respectiva constructie dateaza din anul 1377 si a supravietuit numeroaselor atacuri aeriene din cel de-al doilea razboi mondial. Are un ceas imens pe o laterala care da ora exacta orientandu-se dupa soare si este catedrala evanghelica luterana cu cel mai inalt turn de biserica din lume: 162 metri inaltime. 

Astea ar fi doar cateva repere ale orasului Ulm. Situatia este insa valabila pentru toate localitatile vizitate. Si n-au fost putine.

Nemtii pun mare accent pe reabilitarea cladirilor si transformarea zonelor in care traiesc intr-unele cu potential turistic. Na! pe romaneste stiu sa faca bani.

Oare noi de ce ne cacaim atata? Doar pentru ca unii nu stiu cum sa fure mai mult? Sau pentru ca nu ne pasa?! Oricum ar fi…E trist.

Si nu in ultimul rand…M-au impresionat placut oamenii. Sigur, n-am interactionat eu cu prea multi nemti dar atat cat mi-am permis sa-i observ si analizez de la distanta, mi s-au parut niste oameni frumosi, relaxati, civilizati.

Majoritatea se respecta. I-am vazut iesind zilnic sa ia pranzul in oras, sa se plimbe, sa faca sport sau sa bea ceva la ceas de seara la o terasa, pe malul Dunarii.

Are rost sa va spun cat de civilizati si amabili sunt cei care lucreaza in servicii? Nu are rost. Si nu pot compara. Pot doar sa completez ca apropo de liniste, atat in restaurante cat si pe la terase, cand am auzit discutii pe un ton ceva mai ridicat, intotdeauna a fost vorba de grupuri de romani. Nu alta natie! Si asta spune multe despre cat de galagiosi suntem noi ca neam.

Nu in ultimul rand, mi-au placut squarurile si sensurile giratorii. Nu pentru precizia tehnica in executie ci mai ales pentru cat de frumos erau amenajate cu flori de sezon. Banalale lalele si narcise aratau spectaculos in perioada asta a anului. Si da! Trebuie sa recunosc ca am facut o alegere buna cu perioada.

Ah! si apropo de precizia proverbiala nemteasca. Am facut un experiment. Si da! mi-am fixat ceasul dupa ora si minutul la care a ajuns autobuzul in statie. Asta da! punctualitate frate! 

Inchid paranteza. Si va recomand sa va alegeti vacantele in timpul primaverii deoarece, daca nu aveti parte de ploi, natura arata spectaculos! Iar asta va va creste tonusul si buna dispozitie oriunde v-ati afla.

Mi-a placut si restaurantul chinezesc la care am luat un pranz duminical in familie. Felul in care arata, decorul, elementele de design, preparatele. Recunosc! au fost cateva premiere si pentru mine cum ar fi mult mediatizatul sushi care insa nu m-a dat pe spate. Deloc. 

Apoi mi-a placut mult, dar mult de tot! lacul Konstantz si atmosfera din cele doua orase vizitate de-a lungul lui: Lindau si Bayernz (Austria).

Daca aveti posibilitatea, va recomand cu caldura sa le vizitati. Veti avea sentimentul ca sunteti la mare doar ca-n zare se aseaza tacuti si maiestuosi Muntii Alpi. Absolut superb peisaj! Supeeerb!

Merita sa va organizati o vacanta in oricare dintre ele. Primul este magic din toate punctele de vedere: asezare, orasul vechi, port, atmosfera, felul in care se vad Alpii, parcuri, servicii etc.

Iar al doilea e spectaculos prin atmosfera si prin faptul ca ofera reprezentatii de opera unice prin amplasament si decor.

Altfel spus aici se afla cea mai mare scena de opera pe apa, unde se joaca timp de doi ani la rand acelasi spectacol. Si ca sa ajungi in public trebuie sa-ti faci rezervarile cam cu doi ani inainte.

Anul trecut in septembrie s-a jucat “Carmen” de Bizet, asa ca scena s-a pastrat si pentru vara lui 2018. Ceva deosebit!

Sunt multe lucruri care mi-au placut in Germania dar cele de suflet le tin pentru mine. Si aici ma refer la timpul petrecut alaturi de unchii si verisoara mea. 🙂

Sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am trait si simtit si le multumesc si pe aceasta cale!

Ah! Si apropo, trebuie sa recunosc ca desi am mancat multe chestii “interesante”, cel mai mult  mi-a placut o supa cu un fel de tortellini uriasi (imi scapa numele) si o prajitura cu fructe de padure. In caz ca va intereseaza, dulciurile lor, fie ele de casa sau de cofetarie, nu sunt foarte dulci si nici foarte gustoase, deci la capitolul asta i-am batut, clar! 🙂

Ce nu mi-a placut in Germania? Sau…hai sa zicem, unde ar mai avea nemtii de punctat?

Pai la capitolul nationalism stau foarte bine. Vorbesc doar limba germana (care nu-i deloc usoara, apropo!) si prea putin limba engleza. Sigur, personalul din comert&servicii, vamesii, politistii se descurca. I-am avut parteneri de discutie si a fost ok. Dar restul nemtilor…cam slabut. Sa nu le fie cu suparare!

Iluminatul stradal sau cel putin cel de pe malul Dunarii. Nu mi-a placut. Era aproape inexistent si e pacat. Dar inteleg ca fac economie. Asa mi-au spus rudele. Nu ca n-ar avea de unde! 

La capitolul specialitati culinare, nu ne intrec, parerea mea! 🙂

Mai multa socializare intre oameni, fie ei si vecini de cartier nu ar strica. Mi se pare ca sunt cam reci, introvertiti, destul de retinuti unii cu altii. Adica fiecare cu treaba lui. Se saluta si cam atat. Sincer va spun, in doua saptamani, am vazut doar doi vecini trebaluind prin gradini (si aceia pensionari) intr-o zi de sambata. Dar linistea asta a lor mi-a placut. Nu contest.

In alta ordine de idei si-n acelasi context va mai spun ca nu am auzit copii urland, zbierand, alergand si injurand dupa mingi. Bine! Nu prea am vazut copii in general dar probabil nu aveam eu ochi pentru ei.

Ah! Ba da! Am vazut copii purtati in niste chestii faine tip carucior acoperit, atasat la bicicleta sau pe care parintii il impingeau pur si simplu cand alergau prin parcuri sau pe malul Dunarii. Da! Sincer, asta mi-a placut. Si da! Mi-a placut ca fac multa miscare nemtii astia. Muuulta!

Nu mi-a placut culoarea gri si fierul din constructii. Parca era prea mult fier si prea mult gri. Si treaba asta m-a dus cu gandul la razboi si la toate nenorocirile facute de ei pe vremuri. N-o zic eu e o realitate istorica. Si-n contextul asta va spun ca majoritatea constructiilor noi iti transmit un fel de energie rece dar asta se simte mai ales in orasele noi si in constructiile de tip mall, gara, institutii.

Nu mi-au placut golurile de aer de la intoarcere, cand am pornit spre Bucuresti. Era cam vant in Stuttgart cand am decolat. Asta asa, de final, ca nu mai am nimic de-adaugat pe lista. 🙂

Si da! Nu-mi place ca nu-ti poti gasi usor de munca acolo daca nu stii limba. Iar asta mi se pare frustrant pentru noi europenii tinand cont cam cate sute de mii de emigranti au navalit pe la ei si stau pe ajutoare din partea statului. Nemtii sunt frustati la maxim din cauza asta, apropos. 

Dar asta e o alta discutie. Discutie in al carei context ii incurajez pe parinti sa-si indrume copiii la cursuri de limba germana. Pentru ca nu se stie niciodata incotro ii vor duce pasii pe drumurile vietii.

Acum as putea sa va spun ce nu mi-a placut in Bucuresti dar am sa ma rezum doar la faptul ca am simtit diferenta dintre cele doua lumi, tari, ziceti-le cum vreti, fix de la aterizare, respectiv intrare. Asa, ca de bun venit. 

Pe-o caldura innabusitoare in sala de control vamal din Otopeni nu era (sau nu functiona) aerul conditionat. Deci…despre ce vorbim noi aici? Cum sa-i ajungem pe nemti din urma vreodata? Eu zic sa ne calmam, nu sa ne resemnam dar calea-i lunga rau!

Pentru mine, care nu sunt la prima iesire in Europa doar ca precedentele au fost mai demult, Germania ramane un reper de civilizatie. Clar!

O tara in care eu cred ca merita sa traiesti si sa muncesti daca iti doresti mai mult de la tine si de la viata. Si mai ales daca simti ca ceea ce-ti doresti nu poti obtine in Romania.

Iar daca nu iti doresti asta, merita s-o vezi macar o data-n viata, in vacanta.

Alles gute! 🙂

spacer

Leave a reply

Completeaza campul de mai jos *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.