Jurnal de autoizolare

 As fi vrut sa scriu despre altceva dupa ce precedentul articol a fost despre trecerea dincolo a Cristinei Topescu. Dar n-a fost sa fie asa. Dupa cum s-au asezat lucrurile in lumea asta iata-ma asternandu-mi aici stari, emotii, franturi de ganduri despre perioada pe care o traversam cu totii. O fila de jurnal de autoizolare. Scrisa joi 19 martie 2020.
  “Azi ora 15. Am ieșit puțin. Pana la farmacie și la micul magazin de cartier. Lumea pare ca a stat în loc. E soare și copacii au inflorit. Doi băieți au ieșit la fotbal, o doamna cu masca așteapta microbuzul, alte câteva discuta preocupate. Probabil tocmai au ieșit de la muncă si curand vor ramane fara ea. În farmacie o singura doamna, o vecina. Vine și ea tot de la servici. Pe care inca il mai are. Pe strada circulă cateva mașini. În apropiere se construiește un bloc. Muncitorii lucrează. Sunt vreo 12 oameni. Fratele meu m-a anuntat ca vine acasa de la Bistrita. Restaurantul la care lucra se inchide. La fel cum s-au suspendat si activitatile in care eram implicata. Pentru ca lucrez cu copii. Nu se stie deocamdata pentru cat timp.
Stam acasa si ne intrebam cat va mai dura toata nebunia asta. Ne rugam sa fie bine. Imi doresc sa fie! Dar pentru asta este nevoie de un efort colectiv, de responsabilitate si de trezirea constiintei. E greu, e trist, e transformator. Si e despre noi toti! Oricum ar fi, nu uitati: suntem atat de mici in economia Universului. Și fiți curajoși! Soarele strălucește. Natura isi urmeaza cursul. E cald, frumos. Vine primavara. Planeta, in sfarsit, respiră. Lumea insa nu va mai fi la fel. E liniște, e foarte multă liniște afară. Iar copacii au inflorit.” 
Photocredit cover: Floartgraphy

 

spacer

Leave a reply

Completeaza campul de mai jos *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.