Loved and married

Ziua de azi ar fi fost una cu adevarat enervanta daca nu i-as fi vazut pe ei. Micuti, draguti, acum scosi parca dintr-o cutie cu prajituri. Retro si…fericiti. Mai ales fericiti! Dupa discutia-n contradictoriu avuta cu tatal meu si norul de dezamagire asezat in suflet si-n priviri, ei au fost panaceul de care aveam nevoie. Tabloul perfect. Desprins parca dintr-o poveste. In care acoperim cu masti din alte epoci o parte din dureri, neimpliniri, tristeti. Si aratam lumii doar ce vor ceilalti sa vada. E drept, e poate si vina noastra. Ca nu povestim. Si e adevarat ca bucuria vine din interior. Intr-adevar. Aceea care se oglindeste pe chip. Pe care unii o invidiaza. Cati stiu insa ca ea (bucuria) e rezultatul unui proces continuu si sustinut? Ca-i vorba de multa munca acolo? Ca ai multe obstacole de depasit? Munti de urcat si lectii de invatat? nunta retroExact ca ei. Cei din fotografie. Acum, atat de fericiti si de grabiti. Sa intre intr-o noua viata. Intr-o casnicie. Cu bune si grele. Nerabdatori. Sa danseze la propria nunta. Sa-si construiasca un camin. Sa-si deseneze viitorul…Azi se lanseaza pe orbita. Isi croiesc un drum. Greul insa abia acum incepe. Asa zice o vorba “din batrani”. 🙂 I-am vazut coborand treptele de la Turn ca si cum ar fi avut aripi. De inger. I-am prins din urma. I-am felicitat. Si le-am cerut permisiunea sa imortalizez momentul. Clipa. Una singura. De care nu stiu daca isi vor aminti. Asta e poza mea. Dintr-un album. Care ar putea fi si al lor. Una de care sa iti amintesti. “Forever”.

spacer

Leave a reply