M-am dat cu parapanta!

906927_652463514824515_4274056713859747475_oAsa mi-am incheiat eu prezentarea dupa cel de-al doilea spectacol “Top Girls” jucat pe scena Teatrului de Joaca din cadrul Bibliotecii judetene G.T.Kirileanu din Piatra Neamt.
Si nu! n-a fost deloc o joaca, pentru ca a insemnat zeci de ore petrecute la repetitii alaturi de colegele din trupa, timp liber rupt din cel dedicat famililei, prietenilor, colaborarilor, un efort continuu, energie cat cuprinde, altfel spus resurse de toate culorile puse pe altarul unei frumoase arte…teatrul! 🙂
Acolo unde am intrat, de multe ori ca spectator, dar ca actor niciodata. Abia acum, la 40 de ani, dintr-o dorinta nebuna de a-mi indeplini un vis si din curiozitate, am ales sa urc pe o scena ca actor amator.
Da, am ales sa ma dau cu parapanta, ca sa zic asa! 🙂 Pentru ca, nu exagerez cand spun, a fost un sport extrem pentru mine. De ce? Poate va veti intreba. Ca doar tu esti obisnuita cu publicul, cu telespectatorii. De ce sa ai emotii? Cum asa?
Pentru ca dragii mei, in cazul de fata vorbim despre un alt tip de emotii. E diferit! E vorba despre contactul direct si neiertator cu publicul fata de care esti la doar doi metri distanta, e stresul continuu de a nu uita textul, de a nu-ti incurca colegele, de a fi prompt (asa cum vrea regizorul) si cu pauze (asa cum vrea colega de scena), de a da replica in stare, adica in personaj, de a nu te bloca atunci cand se sparge un reflector sau cand se aude o alta muzica de fundal decat cea care trebuie. E vorba de o concentrare maxima, de detasare si implicare in acelasi timp pentru ca nu-i asa? tu sesizezi ca cel din primul rand rade sau nu la poanta personajului tau pe care, atat tu cat si regizorul (Ghita Hibovschi) o considerati amuzanta.
Nici nu stiti cata emotie am adunat in plexul solar inaintea fiecarei reprezentatii. Si sunt convinsa ca la fel au simtit majoritatea colegelor mele de scena. Toate de alta meserie si poate, pentru prima data pe o scena adevarata. Fiecare cu motivatiile si trairile ei.
Pentru mine a fost o mare lectie de viata!
10293844_633945833321604_372249507455395982_oAm avut parte de aprecieri, pe care le-am primit cu lacrimi de bucurie, pe unii i-am socat, pe altii doar i-am uimit placut. Nu asta am urmarit insa.
Eu personal, am vrut sa-mi inving (din nou) niste limite, sa-mi implinesc un vis de mic copil, sa potentez ceva ce stiam ca exista in mine. 
Mi-am dorit sa ofer si altora credinta ca se poate! 🙂 La orice varsta, indiferent de centimetrii din talie si de statutul social. Indiferent de cat de frumoasa te vezi sau nu in oglinda. Indiferent de ce-ti spun ceilalti despre tine. Indiferent…
Trebuie sa vrei sa indraznesti! Sa ai un dram de curaj. 😉
Sa te arunci cu capul inainte, asa ca mine. Ce? V-ati fi imaginat vreodata c-o sa ma dau cu parapanta? 🙂 Eu una sigur nu!
Desi in timpul vacantelor petrecute in copilarie la Scheia, undeva in judetul Suceava, visam cu ochii deschisi sa fiu parasutista. Da, da! Pe cuvant. Exact ca militarii in termen care se antrenau pe campul de vis a vis de casa strabunicilor.  Dar n-a fost sa fie. Eram grasuta inca de pe atunci. Pai ma tinea pe mine parasuta? 🙂
Si uite-asa, odata-n viata, am reusit. Cred ca mi-am atras si creionat aceasta experienta fix atunci cand aveam mai mare nevoie de ea. Si sincer va spun, nu-mi pare rau. A fost frumos. 🙂
Au fost insa si lucruri care m-au deranjat. Mai mari sau mai mici. Accese de ego, aplauze intrerupte poate prea brusc in seara premierei si cuvinte critice aduse la rampa de “omul negru” invitat la cea de-a doua reprezentatie a noastra. Come on man! Ne-ai stricat frumusete de bucurie.
Cu ce ti-am gresit noi mai Alin Galatescu de ne-ai desfiintat prima parte a piesei, stand relaxat pe-un scaun, in primul rand, in timp ce-o sala-ntreaga (adica vreo 100 de oameni) ne aplaudau efortul si indrazneala, in picioare?
Impardonabil, parerea mea. Sa fi fost ei nebuni de teatru sau provincialii nu merita respect?
Eu cred ca meritam atat noi, cat si regizorul si sotia lui -geniala Maria Hibovschi, cea care ne-a asistat pe-acest drum.
10333498_651793588224841_8053236879485605412_oFratilor, noi nu avem studii de specialitate, nu avem instrumentele pe care le are la indemana un profesionist si nu jucam pe bani. Ce naiba, mai Alin? Chiar nu meritam niste incurajari la scena deschisa? Ca de criticat, ne-ai criticat fie primit.
Omule, nu zic nu, te-oi fi crezut la Nationalul bucurestean si nu ti-ai dat seama?! Asta-i un lucru bun, inseamna ca te-a vrajit piesa.  🙂 Da, da! asa cum ai precizat tu insuti chiar ai vazut o piesa profunda, cu mesaj autentic, care ridica intrebari omenirii, cu povesti dramatice, bine conturate si interpretate de niste fiinte oarecum obosite dupa o saptamana de foc. In care fiecare dintre noi a tras de ea si de personaj (cat de mult a putut), mai ceva ca boii in jug, sa scoata la lumina premiera asta. Si apropos, in care regizorul a facut enspe mii de modificari cu doar doua zile inainte de avantpremiera.
Dar cine sa stie sau sa bage de seama? Bine macar ca ai recunoscut valoarea celei de-a doua parti a spectacolului (cea cu personajele istorice), nu de alta dar sa nu-ti para rau pentru investitia de timp (o ora jumate) din viata ta.
Acu’ pe bune, te admiram ca analist de fashion insa azi…te-ai erijat in critic de teatru si ai fost rau. Dur, prea dur. Pana la extrem. Cu niste actori amatori. Zau asa! Nu pot sa nu ma intreb daca ai jucat vreodata teatru. Stii cum e sa fii acolo? Pe scandura? Ai simtit vreodata adrenalina pe care ti-o da o astfel de experienta? Daca da, atunci poate esti indreptatit sa-ti dai cu parerea. Daca nu, nu!
Nu de alta dar senzatia e una care poate fi comparata, cred eu, doar cu cea a unui zbor cu parapanta: libertate si risc maxim in aceeasi masura!
Un pas pe care foarte putini dintre noi au curajul sa-l faca. Eu una cred ca “fetele de top” de pe scena si din inima mea, au creat magie! 🙂 Asa spune lumea- n targ. Vreo 200 de oameni. 🙂
Au fost si sunt curajoase, frumoase, talentate, dedicate (trup si suflet) actului artistic si creatiei pe care, in cele din urma, au desavarsit-o in echipa. Eu una, asta cred. 10301057_590139357759617_7575100176079654637_nC-am crosetat impreuna, nu “un costum intreg din lana” (cum spune Isabella Bird – personajul interpretat de mine) ci un vis frumos. 🙂
Un vis cu femei puternice, diafane, vulnerabile, razboinice, vesele si triste in acelasi timp. Femei, pur si simplu. Caci da! spectacolul e despre noi femeile de acum si din toate timpurile, despre conditia noastra intr-o lume dominata pana la sufocare si dintotdeauna de barbati.
Dincolo de toate, sunt recunoscatoare! 🙂
Pentru relatiile create, lectiile invatate si curajul de a intra in acest proiect.
Pentru ca ai nevoie de curaj cu caru’ cand vine vorba sa te expui. Asa cum am facut-o noi. In fata unui public de toate varstele, avizat, cunoscator, critic, cu asteptari dintre cele mai diverse. Exact la fel ca in momentu-n care…te dai cu parapanta.
Sa cada cortina zic!
Foto: Ovidiu Cotoi/arhiva personala
spacer

6 comments on “M-am dat cu parapanta!

  1. Silving

    Draga mea,tu ti-ai vazut un vis cu ochii,si asta conteaza.Ca de aia unii nu mai fac nimic,ca se gandesc la ce-or spune altii.Sa ai serviciu,in primul rand,si apoi sa vii sa mai si repeti pt. o piesa de teatru in putinul timp liber,e deja coplesitor.
    Nu v-am vazut jucand,mi-ar placea mult sa va vad la vara,dar zic sa continui sa faci ce-ti place si ce simti,macar atunci cand poti,nu despre asta e viata?

  2. Simina

    Vei ajunge dependență de scenă! Te avertizez! Felicitări pentru curaj!

  3. A lu'Marinescu

    Nu te incarca negativ Irina! Risc insa si eu o intrebare!!! Domnul Alin Galatescu a inteles in timp util, ca se afla la un spectacol de teatru? Trebuia sa va asigurati de lucrul acesta…ca la el mai mult conteaza hainutele, ca atata poate! Desi si ele (costumele) au fost impecabile! Inima imi spune ca succesul vostru a fost total! Felicitari!

  4. Irina

    Multumesc pentru aprecieri si incurajari mai ales ca vin din partea unor oameni inteligenti si iubitori de frumos. Nu vreau sa comentez mai mult, tot ceea ce am avut de spus, am spus deja. In cazul costumelor meritul ii apartine echipei Agnes Toma 🙂

Leave a reply