Nu, nu voi face critica de film in postarea asta dar va fi tot un fel de analiza pe text. Ma gandeam dimineata cum sa-mi intitulez articolul de prezentare pentru “Lectia de viata” de azi si fix titlul asta de film din anii’ 80 mi-a venit in minte. In acest caz e vorba insa de mai multi pasi facuti in doi (si apoi in echipa) fix de-a lungul a doi ani de existenta. “Baietii” (cum le spun eu) s-au cunoscut, e drept, intr-o organizatie de tineret dintr-un partid politic. In care au activat o perioada de timp si din care au plecat. Pentru a nu fi acuzati de nepotisme (de care pana la urma au fost) si pentru ca si-au dorit sa faca mai mult pentru societatea civila. Ideile pe care fiecare le-a avut, la un moment dat, au inceput sa prinda contur. S-au intamplat niste evenimente tragice. A aparut furia, indignarea, frustarea si dorinta de a face mai mult. De a educa spiritul civic. Ca ei mai sunt in tara asta. E convingerea mea. Pe ei insa i-am cunoscut indeaproape intai ca jurnalist tv, apoi ca voluntar. Si i-am vazut la treaba. I-am cunoscut ca oameni: in suflet, in simtire, in idei. Pe mine m-au convins. Deocamdata. Am muncit impreuna in cateva proiecte. Am vazut ca-si doresc sa contribuie, sa impartaseasca, sa reinsufleteasca simtul civic romanesc, sa construiasca. O Romanie mai buna si frumoasa. In care sa-si creasca toti copiii. Trei la numar. Din care unul urmeaza sa vina pe lume chiar maine. 🙂 Uneori ii mai ia valul si se lasa dusi aiurea in larg. Dupa care se trag la mal. Sunt tineri, inimosi si cu simtul umorului. Unul e ying, altul e yang. Asa, cel putin, ii vad eu. Unul e profesor de franceza, altul inginer economist. Andrei si Gabi (prenumele lor) sunt oamenii din spatele si din fata Asociatiei Sens Civic din Piatra Neamt. Azi nu vor pedala pe bicicletele, pe care tot ei le-au facut célèbre in oras, ci isi vor spune povestea ca voluntari.

“Lectia de viata” de miercuri 26 martie 2014 e despre ei. Va invit sa-i cunoasteti, incepand cu ora 15.00, pe video blog. Doar aici pe www.irinaraica.ro 🙂