Si voluntariatul se invata, nu-i asa?

cu voluntari ASCE drept, n-am mai scris de mult, dar am avut scutire. De la viata. M-a trimis intr-o pauza de cautare si regasire ceea ce am si facut pentru ca de felul meu sunt o tipa ascultatoare. Asa, si peste ce credeti ca am dat in rascurtul timp petrecut la intalnirea cu mine? Stati sa va spun. De curand am descoperit niste tineri frumosi, cu drag de viata si de ceilalti. Vazut, placut, decis sa ma alatur lor, celor care incearca sa faca voluntariat aici, pe plan local, intr-o tara de care suntem in permanenta nemultumiti (desi ea saraca si draga de ea! n-are nicio vina) si nu doar ca invitat intr-un proiect sau colaborator profesional ci pasind alaturi de ei, umar la umar. Asociatia Sens Civic (caci despre ea este vorba) se numara printre putinele (dar nu singura) de la noi care fac lucruri si aduna impreuna oameni. Cei care o formeaza sunt tineri, inimosi, entuziasti. Asa cum ii sade bine unui voluntar. Multi dintre ei inca isi cauta un drum in viata, viseaza sa-si construiasca o cariera sau pur si simplu, cum spunea Antonio, citez: “vreau sa-i demonstrez mamei ca nu sunt un puturos!”. Ca el mai sunt cativa (apropo, asta mi s-a parut lait motivul primei intalniri) ceea ce nu-i neaparat rau pentru o generatie pierduta in tranzitia democratiei din Balcani, din peisajul careia nu lipsesc videoclipurile cu manelisti si pitipoance. Sincer, m-as bucura sa fie mai multi ca el, adica tineri care vor “sa demonstreze ceva”. Ei au facut-o. La un an de la infiintarea asociatiei, au plantat, din nou, sute de puieti care vor deveni peste ani o falnica padure iar pana aici, adica in anul ce a trecut, au oferit plimbari cu bicicleta unor copii care nu-si permit asa ceva, au reabilitat saloane la sectia pediatrie a spitalului judetean, au fluturat tricolorul si au sustinut-o pe Sabina, i-au indemnat pe tineri sa iasa la vot pentru ca e dreptul lor si le-au vorbit colegilor de generatie despre bun simt si responsabilitate. Pentru ca au demonstrat ca vor, ca fac, ca se implica, am ales sa-i sustin. Si le multumesc ca m-au primit in echipa! Le multumesc ca simt frumos si gandesc limpede! Le multumesc ca au curajul de a incerca ceea ce pare (im)posibil si anume SCHIMBAREA.

Totul tine de atitudine, vorba lor…

spacer

One comment on “Si voluntariatul se invata, nu-i asa?

  1. Cristina Dragoi

    Da, atitudinea e ceea ce contează în procesul schimbării! Atitudinea, puterea exemplului și munca în echipă(”Unde-s mulți puterea crește”).
    Felicitări!

Leave a reply