Ieri l-am întâlnit pe Dumnezeu. Într-o fetiță de 4 ani care m-a îmbrățișat cu atâta bucurie, că am uitat să respir pentru o secundă. A făcut-o simplu, natural, firesc și fără să mă cunoască. Încă procesez. Gestul a venit oare dintr-o rana a ei? Mi-a simțit energia? Sau m-am întâlnit cu o parte din copilul
Cred ca v-am mai spus si marturisesc, m-am apucat de blog pentru ca auzisem ca scrisul e terapeutic si asa e. 🙂 Am scris aici pe blog de fiecare data cand am avut ce spune (in opinia mea) sau cand am traversat experiente pe care eu le-am considerat demne de a va fi impartasite. Scriu
Azi am stat, din nou, de vorba cu viata. A batut incet la usa sufletului meu si mi-a soptit: “sun-o, spune-i tot ce vrei sa-i spui pana nu e prea tarziu, nu-ti fie teama, deschide-ti inima!”. Si am ascultat. Era vocea sufletului care ma indemna, cu multa iubire, sa sun pe cineva drag, o colega
