Archives

Dupa 28 de ani…

Nu-s 20 ca-n cartea lui Dumas dar titlul mi s-a parut potrivit pentru reintalnirea noastra. Pentru ca noi eram, sau cel putin ne simteam, ca muschetarii unei generatii. Ai generatiei si clasei noastre. Stiti déjà ca scriu rar si doar atunci cand am ceva de impartasit. Unii ar spune ca gresesc ca n-o fac mai

spacer

Viata, ca o ceasca de capuccino

Ma tot gandesc de cateva zile daca sa scriu sau nu. Prietenii mei psihologi ar zice sa n-o fac. Nu de alta dar sunt intr-o pasa proasta si-o sa va stric ziua! Eu m-am hotarat sa nu-i ascult. Pentru ca-s egoista, rebela si mi-e dor sa scriu. 🙂 Nu stiu daca mi se trage de

spacer