TEDx, un succes! (partea a II-a)

Am revenit! Doar am promis nu-i asa? Ma bucur sa vad ca primele reactii au fost pozitive si ca analiza mea pe text v-a placut. Sa continuam zic. Vorbesc aici despre TEDx Piatra Neamt. Prima editie. De vineri 30 mai 2014 (pentru aceia dintre voi care au deschis televizoarele si blogul mai tarziu 🙂 ).

teoDe la Andy Szekely la doctorul Alexandru Paziuc (cel care a deschis a doua sesiune a conferintei) n-a fost decat un pas. Iar trecerea s-a facut emotionant cu ajutorul minunatei Teodora Sava, o minune de copil cu voce de inger. Va spuneam in prima parte ca probabil o stiti de la “ Next Star” (concurs de talente a carui editie speciala a castigat-o cu doar cateva zile in urma). Intre noi fie vorba, cei de la Antene cred ca si-au dat seama de greseala si au facut in sfarsit! un act de dreptate. Asta dupa ce Teodora “a pierdut” o finala in favoarea concurentului Omar (una din primele editii ale emisiunii). Pustoaica de numai 11 ani a ridicat pur si simplu sala in picioare la finalul celor doua piese interpretate magistral: “The Best” si “One moment in time”. Bravo Teo!

pazniucDespre dr. Alexandru Paziuc probabil se pot spune multe ca specialist. Eu abia acum l-am descoperit. Am invatat de la el ca orice om merita o a doua sansa, ca reabilitarea psihica si sociala a oamenilor “cu probleme” se poate face si fara “camasa de forta” (despre care dumnealui sustine ca nici macar nu exista) si ca poti sa tii o sala intreaga cu sufletul atent doar din tonul vocii si din caldura inimii. Aici s-a vazut mana specialistului, zic eu!

anaA urmat Ana Hogas. Mica, gingasa, cu parul in vant. Arhitect de profesie si traveler. Mi-a placut energia pe care a degajat-o si mi-a placut emotia din glasul ei. Mi-a amintit de prietena mea Alina Dumitrache plecata si ea in Africa. Ana ne-a vorbit despre ce anume au invatat-o fricile, mai ales frica de a sta in loc. De la ea am reauzit (ceea ce stiam déjà de la Alina) ca “you are my brother from another mother”. 🙂 Asa ne vad africanii, cel putin. Asta da perspectiva asupra vietii! Si da, am invatat ca, in fapt, toti ceilalti nu-si doresc decat sa ne cunoasca, sa ne impartaseasca, sa se bucure alaturi de noi. Chiar daca initial risti sa fii tras de par si sa suferi putina durere. Ei, cei de pe “continentul mama” asa isi manifesta bucuria de a te cunoaste.

anca1Anca Nastase a fost pentru mine o onoare. De ce spun asta? Pentru ca in calitatea mea de voluntar, am cunoscut-o astfel pe cea care a luptat timp de cativa ani pentru o idée si a facut ca, in cele din urma, ea sa devina litera de lege. Ma refer aici la noua lege a voluntariatului. Initiativa ii apartine, reusita deasemenea, chiar daca a muncit in echipa. Merita, cred eu, toate aplauzele noastre. De la ea am invatat ca nu exista succes fara expertiza si ca oamenii aceia, pe care noi ii credem mari si tari, pentru ca ocupa niste functii in Parlament sau in Guvern, ar vrea, in fapt sa ne ajute. Dar nu stiu cum. Si ca nu au oameni bine pregatiti in jurul lor. Le lipsesc expertii cica…Daca zice Anca, eu o cred pe cuvant.

dragos2Pe Dragos Cristian Finaru il stiam déjà. Am avut ocazia sa ne cunoastem intr-o “biblioteca vie” si sa facem un interviu impreuna. Pe care-l gasesti aici. Ce nu stiam insa despre el e faptul ca a vazut moartea cu ochii. La propriu. Intr-o sectie de oncologie. De foarte tanar. Si a invins. Atunci ca si mai tarziu Dragos n-a putut sa nu se-ntrebe: “De ce eu?” O intrebare pe care poate ca ar fi bine sa o punem mai des dar mai devreme. Nu la final, spune el.

simona

Finalul de zbor a apartinut Simonei Maierean. Care la 27 de ani piloteaza unul din cele mai tari avioane din Romania: MiG-21 Lancer. La peste 10.000 de metri. Si care mi-a reamintit ca trebuie sa iubesti ceea ce faci, pentru ca altfel nu vei rezista. Indiferent de ce alegi in viata. Tot ea ne-a arata ca nu cerul e limita ci credintele si fricile noastre. Ea a facut diferenta fiind prima femeie din cadrul Fortelor Aeriene Romane la mansa unui supersonic. Tare, nu-i asa? Sunt mandra ca am cunoscut-o si ma bucur ca alaturi de ea, noi toti cei prezenti in sala, am avut ocazia sa calatorim in viata cu viteza sunetului. Macar putin…

 

 

finalLa final, i-am cunoscut pe voluntari. Au urcat toti pe scena. Aplauze! Meritati!

Photo: George Blaga

 

spacer

Leave a reply

Completeaza campul de mai jos *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.