“Generația din urmă a luat-o pe căi din ce în ce mai greșite. Nu se va alege nimic de viitorul nostru, vai de pensiile noastre și vai de bătrânețile pe care le vom trăi în țara asta.”

Aud textul ăsta o dată pe săptămână cel puțin. Mereu se găsește undeva, cândva, un adult nemulțumit de generația noastră, generația asta de adolescenți care din spusele tuturor este undeva la granița dintre rău și groaznic. Așadar, m-am decis să vă scriu vouă, dragii mei oameni mari și neîncrezători.

Vă scriu pentru că nu vreau decât să înțelegeți cum stau lucrurile de fapt. Știu că există conflictul veșnic între generații și vă dau dreptate să vă plângeți uneori dar trebuie să clarificăm niște aspecte. Noi, tinerii de astăzi, avem alte aspirații și alte priorități. Avem din ce în ce mai multe mijloace de informare, bune sau rele, la care ajungem relativ ușor. Informația înseamnă putere, informația ne crește de oriunde ar fi ea.

Standardele pe care trebuie să le atingem în minunatul sistem educațional sunt oarecum depășite de orice. Ca să fii un elev bun, trebuie să ai media generală peste 9, să spunem. Despre excelență vorbim abia de la 9,90 încolo. Spre mirarea dumneavoastră, însă, succesul profesional nu se măsoară nici în medii, nici în note sau calificative. În 12 ani de școlarizare, noi ne luptăm cu niște clasamente care la final ajung mototolite într-o debara prăfuită. Memorăm sute și sute de informații, facem lecții peste lecții, nu sărim programa, nu scoatem nimic, nu învățăm nimic în plus, totul e conform baremelor. Ajungi să fii un fel de enciclopedie ambulantă, structurată pe capitole, cu mii de detalii dar care nu se leagă. N-ai conexiuni, paginile zboară una câte una și ajungi la final să realizezi că ți-ai pierdut timpul.

Suntem judecați când refuzăm să mai memorăm mecanic. Suntem judecați când începem să înțelegem cum stă treaba de fapt și începem să căutăm ceea ce ne interesează. Ne găsim refugiul în cărțile pe care vrem să le citim, în filmele la care vrem să ne uităm, în muzica pe care o ascultăm. Incredibil sau nu, cam de aici ne formăm cultura generală, care menționez și subliniez că ține de fiecare persoană în parte.

Trebuie să vă mai spun că facem voluntariat mult. Lăsați-ne să facem asta în continuare. Nu e o pierdere de timp nici pe departe. E un mijloc frumos, rapid și practic de a evolua.

Suntem o generație curajoasă și curioasă. Ne lovim zilnic de piedici și bariere, mai mult sau mai puțin importante pe care le evităm cu o îndemânare extraordinară. Ne dorim succes la fel de mult ca și voi. Fiecare dintre noi muncește în limitele sale. Nu ne mai uniformizați, nu suntem toți la fel. România nu are nevoie în viitor de o țară de medici și avocați. Există oameni capabili, oameni cu viziune, care merită remarcați. Observați elita, vă rog. Concentrați-vă puterile spre cei care vor avea într-adevăr un cuvânt de spus. Observați și celelalte rânduri de tineri, dispuși să își urmeze carierele mai mult sau mai puțin importante, în societatea pe care dumneavoastră ne-o lăsați în cioburi.

Nu e ușor. Avem mai multe tentații, mai multe șanse de a rata decât ați avut voi. Avem nevoie de încredere, mai mult decât orice. Avem nevoie de încurajări la fel de mult cum avem nevoie să fim certați când călcăm pe lângă linie. Lăsați-ne să ne îndrăgostim atunci când trebuie, lăsați-ne să plângem, să suferim și cel mai important, lăsați-ne să greșim. Teoria ca teoria, dar fără până nu bagi mâna în foc, nu știi că frige.

Nu ne mai descurajați, nu mai încercați să ne creați voi viitorul, vrem să facem ceea ce ne place. Vrem și suntem capabili să ne facem viețile fericite. Nu ne mai comparați între noi, e dureros. Nu ne mai grăbiți, suntem obosiți de secolul vitezei. Nu ne mai forțați să facem ce face toată lumea, vrem să fim diferiți. Acceptați că nu vă putem demonstra nimic peste noapte. Avem nevoie de timp. Dați-ne timp! E așa greu să îți faci timp astăzi. Nici măcar voi nu aveți timp să observați ce creșteți și educați.  

Oferiți-ne șanse, ridicați-ne când greșim și cel mai important, iubiți-ne! Avem enorm de multă nevoie să fim iubiți.

La final, vă dau dreptate, pentru că știu cât de mult vă place asta.

Tinerii nu sunt viitorul. Tinerii sunt chiar prezentul!

Noi, cei îndrăgostiți, pesimiști, muncitori, oportuniști, voluntari, indiferenți, construim chiar acum viitorul, în timp ce voi sunteți prea ocupați să ne subestimați oricând aveți ocazia.

A scris pentru voi Anamaria Holota, eleva in cls. a X a la Colegiul National “Calistrat Hogas” din Piatra Neamt.

Photocredits: arhiva personala