Trandafir de la Moldova

10408526_582310598548302_1763477159286001274_nAu trecut mai bine de sapte ore si inca-mi rasuna in minte cuvintele Oanei. Marcata vizibil de tot ceea ce-a vazut: “Doamne, nu-mi vine sa cred ca la Piatra Neamt mai exista oameni care chiar fac ceva. Si atat de bine!” Da, Oana! Chiar mai exista oameni care fac ceva. Cu mainile (la propriu!), cu sufletul, cu toata priceperea lor. Oameni care au invatat sa renasca precum pasarea Phoenix. Cu inima zdrobita in farame de atata dragoste. Cu pasiune si credinta la purtator. Cu speranta pentru fiecare alt inceput. Iar despre unii dintre ei va voi vorbi aici. Intr-o frumoasa zi de inceput de luna a lui ciresar. De ce? Pentru ca am plecat acasa cu sufletul plin din prea plinul roditor al muncii lor. Frumos ca ziua de azi. Ca un manunchi de trandafiri moldovenesti. De ce? Pentru ca odata cu lansarea unei noi colectii eu am primit cea mai frumoasa poseta de pana acum (si vorba aia: sa fi avut vreo cateva la viata mea!). All black. Ca eternitatea. Si sobra oarecum la prima vedere (asa ca mine 🙂 ). Respirand insa prin toti porii pielii din care este atent mestesugita, un spirit tanar. Romanesc. Pe care il aduce in lumina zorilor o broderie maiastra. In tonuri complementare de rosu si de crem untos. Broderia e simpla, naturala, cusuta-n cruce cred, purtata demn si drept pe mijloc. Ca un semn. De carte si de amintire. De briul, camesile si casa strabunicilor din trecut. De Domnica, de Mos Gheorghe, de Scheia copilariei mele timpurii. Tot ea – poseta fermecata – poarta un nume.Parca, predestinat. E numele prieteniei. Tot din copilarie. E-o alta Paula din realitatea mea de om adult. Coincidenta? Ce sa zic? Destinul, karma poate…Cine stie? Iar dinauntrul ei respira lin, fire de borangic. cu poseta 1Paula mea de acum are o mama. Silvia Ionescu. E numele ei. Am cunoscut-o de curand. Cu toate acestea pot sa spun direct c-atata drag, atata pasiune nu cred sa fi vazut vreodata-n ochi de-antreprenor. Nicicand. Pana atunci ii admirasem “fetele”. Cuminti, cochete, vesele, zglobii, in tonuri calde si exuberante, cu mici accente de seriozitate, cu franjuri rasfirati aiurea-n vant. Toate insotite de barete elegante ce pot fi asezate strengareste peste umar. Sau asezate tacticos pe langa gat. Azi, ele au fost parte din poveste. Una cu gust de poale-n brau, de cozonac. Iar sentimenul sapat adanc in mine a fost acela de copil scapat. Intr-o cofetarie sau in cufarul cu zestre. De unde pleaca pur si simplu innaripat!

Cum altfel sa inchei povestea noastra daca nu tot cu un alt citat? E-n fapt, o replica a Oanei, care-o interpreteaza pe Marlene intr-un spectacol. Tot de top: “Fetelor ati fost pur si simplu magnifice!”  10275342_581539368625425_239970478400942435_o

PS: Pentru acuratetea informatiei vorbesc in randurile de mai sus de darul oferit in cadrul grupului “Primeste si Daruieste” de Atelier Silvie! Multumesc Silvia, Alexandra, Mirela!

spacer

One comment on “Trandafir de la Moldova

  1. DGI

    Spune-mi, te rog: ai mancat si poale-n brau? Hai, darama-mi ziua…! De cand am vazut poza de mai sus..ploua torential…

Leave a reply