Un deceniu de televiziune

Am fost solicitata zilele trecute sa fac un interviu cu Monica Macovei. Candidat independent la Presedintia Romaniei. Ce mi-a placut cel mai mult in toata experienta asta a fost faptul ca mi-a prilejuit reintalnirea cu un om drag sufletului meu. Pe numele lui Sorin Avram. Un profesionist in adevaratul sens al cuvantului. Un magician. Un om care a ridicat mai multe statii PRO TV in tara, un om caruia ii curge meseria prin sange, un om care stie de la cum se face o stire pana la cum se construieste un platou de televiziune. Un om care, in anul de gratie 2004 a lucrat, timp de cateva luni, cot la cot si umar la umar, alaturi de noi. O echipa de oameni tineri si entuziasti care reconstruiau atunci o televiziune locala.

Singurul sef fain si profesionist din viata mea de angajat, cum imi place sa-l descriu, merita recunostinta mea si-a altora pentru pentru tot ceea ce ne-a impartasit. De la Sorin am invatat enorm de multe lucruri, atat de necesare in profesia mea de jurnalist! El mi-a aratat ce inseamna cu adevarat munca in echipa. Pentru ca el monta lumini, intindea cabluri alaturi de baietii de la tehnic si statea cu noi pe teren, in redactie, in platou sau in regia de emisie ori de cate ori aveam nevoie. Adica, pe vremea aceea, mai tot timpul. 🙂 El este cel care a venit cu listuta dictata de sotia sa (care era crainic tv pe atunci) in care erau trecute mici trucuri feminine de la marca de culori a fardului pana la sfaturi de genul: ce te avantajeaza si ce nu pe ecran. Ce sa pui pe tine si ce sa eviti. Cum sa faci sa fie bine. De la el am furat meserie cat am putut de mult si tot de la el am aflat ca nu merit sa fiu remunerata ca la C.A.P. Pentru ca, desi lucram intr-un colectiv, nu trebuie sa acceptam sa fim platiti “la gramada”. Ci conform valorii pe care o dai muncii tale si pe care, implicit, o aduci firmei. Gandea liber. Ca un antreprenor, as zice eu. Probabil, din acest motiv muncea atunci, munceste si acum ca liber profesionist.

El m-a invatat sa nu ma supar daca primesc o observatie pe marginea a ceea ce fac sau scriu, pe-o stire spre exemplu. Pentru ca gandim diferit si putem avea perspective diferite asupra ei ca jurnalisti. Mi-a mai spus  tot atunci ca un eveniment are nevoie de o relatare elocventa, atat in imagini cat si in cuvinte. Ca e bine sa gandim analitic si sa nu ne pierdem in detalii desi ele fac diferenta. Tot el ne-a vorbit despre lumini, incadrari si tehnici de filmare. Si ne-a marturisit ca in televiziunile mari (nationale) oamenii fac cu mult mai putine lucruri decat noi si totusi (nedrept! as spune eu) sunt mult mai bine platiti. Ironic, nu-i asa? 🙂

De la el am invatat ca desi suntem diferiti, putem lucra extraordinar de bine impreuna. Daca avem aceleasi obiective. Probabil ca, daca nu era el aflam mult mai tarziu ca “microbul” numit televiziune chiar exista. 🙂 Si ca odata luat, greu mai scapi de el. Spun asta din proprie experienta. In timp ce vorbea ma gandeam ca a ramas acelasi om frumos, care crede in semeni si in televiziune. Cred ca si eu mai mai cred in ea. Asa cum mi-a aratat-o Sorin, cu 10 ani in urma. Facuta cu pasiune, fara prea multa stricaciune in interior si fara make-up in doua straturi pe fata. Una care se poate face. Online! cel putin…Reintalnirea cu Sorin mi-a intarit ideea asta.

Cu ce-am ramas din revederea mea “One moment in time”? Cu faptul ca mi-am reamintit (desi nu stiam pe atunci) ce inseamna sa ai in fata ta un leader. Cred ca Sorin se numara printre putinii intalniti de mine pana acum. Si am intalnit ceva oameni la viata mea! 🙂 El insa mi-a marcat destinul, cred. Prin urmele lasate in constiinta personala si profesionala. Individuala si de grup. Prin felul lui de-a fi, prin cunostintele impartasite, prin fair play. De la el am invatat ca respectul nu se impune ci se castiga. Si ca nu sta in formula de politete ci in felul in care te porti si comporti cu ceilalti.

Oameni ca el merita aratati lumii! Mai ales ca lor nu li se pare nimic senzational in ceea ce sunt si in ceea ce fac. Poate si de aceea am ales sa va vorbesc astazi, aici, despre el. La doua zile de la revederea noastra. Cred ca am vrut sa las emotiile sa se aseze iar printre ganduri sa se faca liniste. Mi-am pus inima in cui si-am respirat. Cat sa incapa atata aer curat cat sa va pot spune povestea unui om minunat. Care merita aplauze la scena deschisa…

Iti multumesc Sorin Avram pentru sutul in fund, pentru imbratisare, pentru tot ce m-ai invatat, pentru ca m-ai apreciat!

cu Monica Macovei

PS: Despre intalnirea cu Monica Macovei voi scrie data viitoare.

Fotocredits: Ovidiu Slatineanu si Bogdan Dinca

spacer

One comment on “Un deceniu de televiziune

  1. Mala

    Respectele mele domnului Avram ! Multumesc tie, Irina, pentru “portretele” extraordinare pe care le creionezi in materialele domniei tale.

Leave a reply