“Doamnelor si domnilor buna seara!” Asa v-am salutat de fiecare data in ultimele 7 seri petrecute impreuna. Eu pe scena, voi pretutindeni in public. La inchiderea festivalului as fi vrut sa va spun cat de onorata si bucuroasa am fost sa ma aflu prêt de atatea clipe…acolo. Dar nu eu eram importanta. Plus ca am avut emotii mari de fiecare data. De ce? Pai sa nu uit sponsorii, oficialitatile, sa nu ma incurc, sa nu fiu nevoita sa improvizez (desi am facut-o ori de cate ori a fost nevoie), sa-i ajut pe invitati daca e cazul. Sa fie bine! Si cred c-a fost. Asa ca va spun aici: multumesc! Pentru aplauze, pentru rabdarea aratata la capitolul “multumiri” (care de regula sunt cele mai plictisitoare, stiu fiindca si eu sunt spectator si telespectator), pentru incurajari si vorbele frumoase. Multumesc organizatorilor…vedeti cum am ajuns iar la multumiri? 🙂 Si da, recunosc!, De acum inainte Piata Curtea Domneasca va fi un loc cu totul special. Pentru ca aici imi voi aminti mereu de…vacante. Ma gandeam sa va spun ce nu s-a vazut din public. Dar am sa incep cu ce s-a vazut de pe scena. Ce ziceti? Dincolo de perdeaua de emotii pe care am dat-o la o parte in fiecare seara, am vazut oameni frumosi si dornici sa asculte muzica buna. Diversa. Am vazut un public diferit si omogen in acelasi timp. Consecvent. Dispus sa ofere si sa primeasca (vezi surpriza din ultima seara). Am vazut chipuri dragi, prietene, oameni ce si-au dorit sa fie partasi la un eveniment cultural de exceptie. Si spun asta in cunostinta de cauza, pentru ca am vazut multe la viata mea si mai ales in cei 14 ani de meserie. In mass media. Am vazut oameni care nu au emis judecati de valoare si oameni care au facut-o. Dar asa e-n viata, nu poti multumi pe toata lumea. Si nici nu trebuie! Am vazut muzicieni exceptionali. Din cale-afara de talentati si daruiti. Pe altarul muzicii. De o simplitate si o modestie rar intalnite. Oameni pur si simplu. Deloc scortosi sau crispati pentru ca (vezi Doamne!) sunt inzestrati cu har si canta uverturi, partituri si ce-or mai sti ei sa cante. Deloc! 🙂 Am (re)descoperit o mana de oameni inimosi (si aici ma refer la angajatii Centrului pentru cultura si arte “Carmen Saeculare”). Putini dar buni. Si mi-a fost dat sa cunosc doua doamne absolut senzationale. Prin profesionalism si omenie. Ma refer aici la Carmen Nastasa (directorul centrului si al festivalului) si la conf.univ.dr. Mihaela Spiridon (directorul artistic al vacantelor). Impreuna ne-am dorit si am reusit sa mai stabilim o traditie. Aceea de a incepe fiecare seara fix dupa ce orologiul din Turnul lui Stefan a batut ora 21.00. Si ne-a iesit. 🙂 Cred ca am facut parte (si n-o spun cu modestie ca n-am de ce) dintr-una din cele mai bune echipe de organizare pe care le-am vazut vreodata. La un festival. E fain ca am trait-o si pe asta. La “Vacante Muzicale la Piatra Neamt”. Editia a 41 a. Va multumesc oameni buni si frumosi! Si imi doresc sa ne reintalnim, in aceeasi formula, multi ani de acum inainte. Prima oprire: anul viitor. De fapt, de ce nu? Chiar mai repede de-atat! 🙂

PS: Voua cum vi s-a parut festivalul? Astept parerile voastre. Pe blog si pe facebook. Neaparat! 🙂