Capitolul 3 – “Recuperarea”

Ieri, fix de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie 2021) am aflat cu bucurie că boala asta total surprinzătoare e abia la început. Adică stadiul 1. Așa că beți un pahar de ce vreți voi sau mâncați o înghețată în cinstea mea. Eu încă mă abțin. 🙂

Că am descoperit-o la timp știam dar după RMN putea fi mult mai avansată și așteptam încă o confirmare medicala, ulterioară operației. Iar ea a venit odată cu rezultatul histopatologic.

O rază de speranță m-a inundat, deși știu dintotdeauna că Dumnezeu mă iubește. Am avut nenumărate dovezi în ultimii ani și mai ales în perioada aceasta ! Și v-am povestit anterior minunile trăite pas cu pas. Prin oameni. Revenind. Azi am repetat niște analize de sânge și cu ajutor Divin, în urma unei “second opinion” (pe care o vom aștepta de la București) totul va fi așa cum trebuie să fie. Adică bine.

Dincolo de asta însă, drumul și povestea mea nu se opresc aici. Am început cu noutățile pentru că știu că sunteți mulți acolo care vă rugați pentru mine și îmi vreți binele. Iar pentru asta sunt recunoscătoare!

Vreau să revin însă la perioada de după operație (de la care azi împlinesc fix o luna) și să vă ajut cu frânturi din experiența mea. Pentru că orice boala și mai ales orice operație presupune un efort și un stres fizic, emoțional, psihic. Iar recuperarea e un proces de durată.

Așa mi s-a spus de la început și n-am avut încotro decât sa mă înarmez cu răbdare. Multă răbdare. Pentru că nu e ușor deloc să o iei de la capăt. Să reinveti să te ridici din pat singur, să mergi, să respiri, să mergi, să respiri și să vorbești în același timp, să mănânci (după mai bine de o lună de lichide), să faci lucrurile diferit ca până acum. Iar pentru o persoană independenta ca mine, cu atât mai greu a fost. Dar învăț.

Important însă în tot acest proces este să faceți mișcare. Asta mi-a spus medicul meu chirurg încă din primele zile : “Doar 3 minute în pat, restul la plimbare!” Și… Credeți-mă, a avut dreptate. Respect dr. Buganu Mircea! Sincer va spun, m-am plimbat pe coridorul de la Chirurgie de l-am învățat pe de rost. Colț cu colț. Acasă, la fel. Mă plimb pe faleză, cum îmi place sa spun. 🙂 Asta că tot n-am ajuns la mare nici vara asta. În fine… Vine ea și vremea mea! Mișcarea este esențială, vitală as spune, în procesul de recuperare! La fel buna dispoziție, tonusul pozitiv și Credința că totul va fi bine.

Ca practica zilnică, rugați-vă mult, rugați-vă zilnic, rugaţi-vă cu încredere și Recunoștință. Nu cereți nimic Divinității. Mulțumiți în schimb pentru experiența prin care treceți (știu, e greu) și pentru lecțiile care vin odată cu ea. Pentru că vor veni tot felul de înțelegeri și răspunsuri. Pas cu pas.

Ascultați muzică religioasa, psalmi, acatiste sau orice fel de melodii care vă ridică vibrația și vă încarcă sufletul. Citiți și uitați-vă la comedii. Nu vă obosiți inutil. Odihna e importanta dar nu stați toată ziua în pat. Alegeți să nu fiți victimă!

Și acceptați zilnic fiecare pas mic de evoluție. Pentru că odată ce dai un reset corpului fizic toate se resetează. Mintea, inima, tot. Eu una am senzația că inventez o noua limbă și îmi amintesc greu lucruri din trecut. Dar nici nu-mi mai pasă. Cel mai tare mă frământă că încă nu am energia de altădată deși știu foarte bine că e nevoie de răbdare.

Apoi, țineți cont de faptul ca întreg regimul de viață se schimbă. De la ce și cât mănânci, până la cum o faci și la ce ore. Se schimbă preocupările și punctele de interes. Devine prioritar organismul tău și reacțiile lui precum și modul cum îți gestionezi emoțiile. Și e bine. Pentru că așa devii observatorul propriei tale ființe.

Un alt aspect important. Poate cel mai important! Contează enorm sprijinul familiei și al prietenilor. Esential, în cazul meu, a fost ajutorul mamei care a făcut și face peste puterile ei. Mama, te iubesc! Mulțumesc!

Apoi, restul familiei, restrânsă sau extinsă, contează enorm. Prietenii, mai noi sau mai vechi, sunt neprețuiti și toate la un loc concura la binele vostru general. Ridică practic calitatea vieții. Așa că fiți recunoscători dacă ii aveți.

Eu vă doresc să nu experimentați boala, durerea, suferința. Dar dacă va fi să fie….Acceptati să treceți prin toate etapele. Plângeți când vă vine, urlați, dați cu pumnii în pereți. Apoi adunați-vă și cu multă Credință… Înainte!

Și nu uitați :

Dumnezeu știe cel mai bine ce ne este de folos și de trebuință. Nu deznadajduiti! Fiți puternici și încrezători. Suntem mai mult decât corpul acesta pe care-l purtăm în lume. Suntem spirite divine, infinite. Venim și ne întoarcem la Dumnezeu.

Fiți binecuvantati! 🙂