Stefan Marinescu este un alt om din Romania mea frumoasa. Nume de cod: Calator cu tricolor. Sincer, nu-l cunosc personal si nici nu auzisem de el pana in urma cu un an de zile dar uite ca o reuniune de 25 de ani si revederea unui fost coleg de generala m-au dus direct pe pagina unui proiect ce-i apartine. In doi timpi si trei miscari am aflat ca autorul e un pietrean de-al nostru si ca sotia lui e Mihaela Noroc, o moldoveanca strasnica de peste Prut, autoarea unui alt proiect senzational intitulat “Atlasul frumusetii“. Despre care am scris aici. Ce mai incolo si-ncoace, facebook-ul asta m-a ajutat sa descoper doi oameni frumosi si talentati, iubitori de aventura si de patrie, pe care abia asteptam sa-i iau la intrebari. 🙂 Si cum mama m-a invatat inca de mica sa fiu politicoasa, am inceput tirul de intrebari cu ea. La o cafea. Acum insa e randul lui, al calatorului. Caruia vreau astfel sa-i multumesc! Pentru felul sau de-a fi roman si pentru ca a purtat cu mandrie drapelul nostru national in calatoria sa in jurul lumii.

1. Cum ti-a venit ideea proiectului “Calator cu tricolor” si de ce ?

De mai multi ani, eu si sotia mea ne investeam toate economiile noastre in calatorii la buget, cu rucsacul in spate. Lucram 10, 11 luni pe an iar apoi, o luna sau doua, eram plecati in diverse tari indepartate. Ne-a placut asa de mult aceasta activitate incat la un moment dat am decis sa renuntam la job-urile noastre si sa facem o calatorie mult mai lunga, de cel putin un an. Insa daca decizi sa calatoresti atat de mult, nu se mai cheama ca esti in vacanta. Asa c-am inceput sa ma gandesc la un sens, pentru voiajul meu. Vroiam sa las ceva in urma lui. Eu imi doream demult sa fac ceva pentru tara care mi-a dat tot ce am si m-am gandit ca acest tur al lumii e ocazia perfecta sa incep un proiect de suflet despre Romania.

2. Ai fost plecat mai bine de un an din Romania. Cum ai simtit ca trece timpul printre oameni de alte nationalitati? Ti-a fost dor de “acasa”?

Calatoriile intense si frumoase te pun in fata unui paradox. Cand te gandesti seara la ce s-a intamplat peste zi, ai senzatia ca timpul a trecut imediat, intr-o secunda, pentru ca tot ce-ai facut a fost super intens. Cand insa te gandesti la ce-ai facut in ultimele luni, la cat de multe s-au intamplat, la cate trairi ai acumulat, la cat te-ai maturizat, pare c-au trecut ani de zile de calatorie, nu cateva luni. Ca sa rezum acest paradox as spune ca intr-o astfel de calatorie timpul trece mai repede dar tu stai mai mult in el. Sigur ca mi-a fost dor de tara, dar am avut privilegiul sa intalnesc multi romani care m-au facut sa ma simt ca acasa.

3. Ce popor/care tara te-a impresionat cel mai mult si de ce?

Mi-ar fi greu sa nominalizez un singur popor. M-au impresionat locuitorii Myanmarului pentru generozitatea lor incredibila, chiar si in conditiile in care sunt foarte saraci. I-am admirat pe iranieni, pentru ospitalitate si caldura, pe brazilieni, pentru pofta nebuna de viata, pe columbieni, pentru diversitatea lor culturala.

Insa romanii pe care i-am intalnit in timpul calatoriei au fost cea mai mare incantare. Si nu spun asta din patriotism ci pentru ca pur si simplu mi-au iesit in cale niste compatrioti absolut fantastici, care m-au facut mandru ca vorbim aceeasi limba.

4. Spuneai intr-un interviu ca avem cel 11 motive pentru care sa ne bucuram ca suntem romani in strainatate. Exista cel putin alte 11 motive pentru care sa fim mandri ca suntem romani in Romania? Daca da, care ar fi acelea?

E complicat sa enumar aici 11 motive, dar o sa-ti spun care mi se pare cel mai important. E esential sa fii mandru de originea ta, indiferent care e ea. Pentru ca e o parte din tine, din tot ceea ce esti, iar respecatand-o, te respecti pe tine insuti. E o chestie de ingiena interioara. Cand vorbesc de mandrie, nu ma refer in niciun caz la acea mandrie prosteasca a celor care se bat cu pumnul in piept ca sunt romani si ca poporul lor e cel mai de seama de pe pamant. Ci la o mandrie decenta, lipsita de ostentatie.

5. Ce intelegi tu prin patriotism? Cum arata el pentru tine? Te consideri un patriot?

Ca si mandria de a fi roman, cred ca patriotismul e un lucru care trebuie manifestat fara ostentatie. Pentru mine patriotismul inseamna sa te gandesti cu drag la originile tale, sa le cercetezi si cultivi, iar apoi sa le comunici mai departe urmasilor tai. E singurul mod de a pastra vie comunitatea de care apartii si bogatia ei culturala. Probabil multi se intreaba de ce e important sa pastrezi aceasta relatie speciala cu tara ta. Pentru ca altfel, exact ca un copac fara radacini, vei fi mai vulnerabil, mai uscat, mai dezechilibrat.

6. Cum se vede Romania ta frumoasa, de peste mari si tari? Ce ti-a lipsit cel mai mult cat timp ai fost plecat?

Romania se vede diferit, de la distanta. Pentru ca ai sansa s-o privesti din alt unghi si s-o compari cu tarile pe care le vezi. Eu am incercat sa vad lucrurile frumoase, care sunt numeroase, de la oamenii nostri deosebiti si diversi, pana la natura incantatoare si traditiile inca vii. Dar, in acelasi timp, am incercat sa observ si problemele care exista, de la complexele de inferioritate pe care le au o multime de romani, pana la saracia materiala de care sufera cei mai multi batrani. Cred ca, doar evaluand lucrurile echilibrat si vazand exact unde suntem, putem sa evoluam. Cel mai dor mi-a fost de familie si prieteni.

7. Ce sanse are un roman din Piatra Neamt sa intalneasca un concetatean de-al sau intr-un supermarket din China? Te bucurai cand intalneai romani si daca da, de ce? Ce povesteati?

M-am intalnit cu multi romani, in aceasta calatorie. Pe unii i-am gasit online, iar pe altii i-am intalnit intamplator. Pe Tudor, de exemplu, un pietrean de-al nostru, l-am intalnit intr-un supermarket chinezesc unde pana si limba engleza era straina de toata lumea. Inchipuie-ti cum e sa faci cunostinta acolo, intr-o alta lume, cu un om nascut in acelasi oras ca tine, dar caruia ii strangi mana prima oara, in mijocul Asiei. Stiu povestile cu romani care se duc in Europa de Vest si evita, de rusine, contactul cu alti romani. Eu insa am avut parte de niste intalniri fantastice cu compatrioti deosebiti, oameni frumosi cu care stateam ore intregi de vorba despre tara si despre cum am ajuns sa ne intalnim la capatul lumii.

8. Ce ai invatat din calatoriile tale? Ce ai descoperit despre tine? Despre viata in general?

Mie imi place sa spun ca o calatorie e un curs intensiv de viata. Ce inveti stand intr-un loc, o viata, poti invata intr-o luna, calatorind. Un voiaj cu rucsacul in spate iti scoate zi de zi in fata provocari si situatii noi, care te invata sa iei decizii rapide, sa te descurci cand te afli in dificultate. Oamenii pe care-i cunosti te imbogatesc cu povestile si cunostintele lor. Experientele de calatorie iti dau mai mult curaj si mai multa incredere in propriile forte. Apoi, te educa sa pretuiesti libertatea si sa intelegi ca traiesti ca sa indeplinesti visele tale, nu interesele altora.

9. Care crezi ca-i cea mai importanta/valoroasa lectie de viata pe care ai primit-o in proiectul asta?

Am inteles ca lumea de la televizor, de pe net, din filme nu seamana prea mult cu cea reala. Ca manipularea a devenit noua arma nucleara a epocii noastre si daca vrem sa ramanem neintoxicati, nu trebuie sa ne ascundem in case, ci dimpotriva, sa iesim, sa vedem lumea si realitatea cu ochii nostri.

10. E greu sa faci inconjurul lumii fara avion? Cat timp ti-a luat sa te organizezi si ce buget ai avut la dispozitie? Ce i-ai sfatui pe cei care vor sa-ti urmeze exemplu si sa calatoareasca asemeni tie?

Eu am ajuns din Piatra Neamt pana la Tokyo, fara sa iau niciun avion, traversand 15 tari in 5 luni de zile. A fost fantastic sa vad cum se schimba sub ochii mei, fizionomiile oamenilor, arhitectura, obiceiurile. Restul calatoriei in jurul lumii am realizat-o luand si avioane, traversand alte 20 de tari, in 10 luni. Organizarea n-a durat aproape deloc. Aveam niste bani stransi in cativa ani de zile si-am plecat la drum cu gandul de a inconjura planeta, dar fara planuri stricte de traseu. Am improvizat mult pe parcursul calatoriei si m-am lasat purtat de starile de moment. Cred ca cel mai mare obstacol in calea unui astfel de voiaj e plecarea. Asa ca pe cei care vor sa calatoreasca cu rucsacul in spate ii sfatuiesc un singur si simplu lucru: sa porneasca. Apoi totul va fi mult mai simplu.  

11. Proiectul tau are o finalitate anume? Urmeaza un album foto? Un film?

Ca si in cazul calatoriei, n-am facut un desfasurator strict cand am creat proiectul. Poate intr-o zi se va naste o carte, un album sau o comunitate de oameni care vor sa faca ceva pentru Romania, dar deocamdata imi doresc sa mai calatoresc si sa mai adun experiente de viata. Simt ca inca mai am multe de invatat.

12. Care ar fi urmatorul tau proiect? Ce-mi poti spune despre el?

Eu am terminat facultatea de film si sunt specializat in scenaristica. In paralel cu proiectul “Calator cu Tricolor”, ma gandesc sa dezvolt ceva care sa imbine pasiunea mea pentru calatorie cu cea pentru film. Nu stiu inca cum se va materializa gandul meu. 🙂

13. In final…care crezi ca e contributia ta in lume, in societate, in comunitatea careia ii apartii? Ce anume vrei sa le transmiti oamenilor prin ceea ce faci, prin actiunile tale?

Cred ca e mai obiectiv ca altii sa spuna care e contributia mea. Eu doar sper sa fac cat mai multi oameni sa inteleaga ca nu traiesc doar ca sa dobandeasca bani frumosi ci in primul rand, povesti, sentimente si prieteni frumosi. Iar, ca sa revin putin la tema proiectului meu, cred ca noi, romanii, persoane dezghetate la minte si suflet, chiar avem aceasta sansa.

Photocredits: arhiva personala Stefan Marinescu