E randul ei la “Lectia de viata”. Am invitat-o pentru ca e un om frumos si asta se vede atunci cand zambeste. Pentru ca merita. Are umor, initiativa si mult talent, as zice. La naiba! Chiar am fost o generatie de talentati! 🙂 Creatiile nascute din mainile si din sufletul ei, cu inspiratie scandinava si divina, sunt de-a dreptul nastrusnice. Diafane totodata. Pline de emotie. Fiecare are o poveste. Exact ca site-ul si pagina de facebook: silvings.com. Nimic nu e intamplator. Sau lasat la voia intamplarii. Si mai are ceva. Trei copii minunati. Frumosi de pica cerul. De care m-am indragostit instant. Stie déjà ca am o feblete intre ei. N-o spun aici ca sa nu supar copiii, ca poate m-or citi intr-o zi. 🙂 Frumosi foc, toti! Sunt rodul iubirii dintre ea, fata cu par de abanos si wikingul, cum isi alinta sotul. Urmeaza sa-l cunosc asa ca nu va pot spune mare lucru despre el. Decat ca se iubesc si ca simt fluturi in stomac. Inca! Mi-a povestit cate ceva din viata ei acolo. In Danemarca. Eu despre cea de aici. N-ar fi trebuit. Ca s-a lasat cu lacrimi la final. Ale mele, evident! In fine…Mi-a vorbit despre oameni, mentalitati si despre pasiunea ei. In cuvinte putine si simple. Nimic complicat. Exact ca existenta. Si ca pasiunea ei. Pentru artele frumoase. Ii place sa citeasca, sa scrie si sa picteze. Ma bucur c-o face constant si ca are timp pentru asta. Pentru ca, asa cum spunea, probabil munceste mai putin decat o femeie din Romania. Asta e trist. Pentru ca toate femeile ar trebui sa aiba timp pentru pasiunile lor. Pentru propria lor poveste. Dar asta…e o alta poveste. Va invit s-o descoperiti pe Irina Bek (fosta Dascalu) dintr’a 8-a D. Cea care a reusit s-adune o mana de oameni. Intr-o reuniune de 25 de ani de la absolvire. Una de scoala generala. Undeva la inceput de luna august. Povestea ei o gasiti tot aici, la mine pe blog la “Lectia de viata” (videointerviu).

Asa ca de la Irina la Irina, multumesc!

Multumesc gazdei noastre: Ceainaria Teaz 

Multumesc Florin Ion!