Archives

Un final e un inceput

Nu stiu cum a fost anul asta pentru voi dar pentru mine a fost cel putin de observat si aprofundat. Desi aparent deloc spectaculos, dupa o perioada in care n-am mai stiut cine sunt si incotro ma indrept, dupa o experienta de viata care mi-a prabusit cumva lumea, perspectivele si tot ceea ce credeam ca

spacer

O imbratisare cat 1000 de cuvinte

Ieri l-am întâlnit pe Dumnezeu. Într-o fetiță de 4 ani care m-a îmbrățișat cu atâta bucurie, că am uitat să respir pentru o secundă. A făcut-o simplu, natural, firesc și fără să mă cunoască. Încă procesez. Gestul a venit oare dintr-o rana a ei? Mi-a simțit energia? Sau m-am întâlnit cu o parte din copilul

spacer

Ganduri de final de an

Daca ar fi sa rezum anul 2022 intr-un cuvant… acesta ar fi ACCEPTARE. Acceptarea a CEEA CE ESTE, dincolo de dorinta noastra constienta, pentru ca nu-i asa? o suferinta, o boala, o intamplare mai putin fericita, nimic din toate astea nu face parte din paleta a ceea ce ne dorim in realitatea noastra. Acceptarea faptului

spacer

Niste ganduri…

De-a lungul vieții ne apropiem de oameni, ii ajutam, îi sprijinim și ne creăm așteptări legate de ei. Credem că ne vor ajuta sau sprijini cand vom avea mai mare nevoie, așa cum am făcut-o noi. Dar din pacate nu se intampla asta. Am cautat multe raspunsuri si le-am gasit dincolo de rana mea de

spacer

Singuratatea ca o rana…

  Mi-ar fi placut sa-ncep anul cu un alt articol pe blog. Dar singuratatea si moartea Cristinei Topescu m-au rascolit si indurerat profund. Dincolo de pierderea ei profesionala, e o pierdere umana greu de dus, as spune eu, intr-o lume tot mai dezumanizata.   M-a rascolit povestea ei poate si pentru ca m-am regasit mult

spacer