Ieri am descoperit un cufar cu nestemate. Comoara ce-o poarta e parte dintr-un neam. Plin de povesti cu mandre si flacai frumosi. Atat la trup cat si la suflet. A fost botezat simplu, asa cum ii datina la noi. Si-a fost deschis pentru prima oara, intr-o zi de noiembrie din anul ce-a trecut. E un
Ieri m-am jucat “de-a doamna doctor”. Una de la spitalul de nebuni. Si mi-a placut. Paradoxal, as zice. Si mi-a iesit. Zic unii, larg zambind. Ca un flash back din cartea cu minciuni. Hai recunoasteti doar ca toate, am cochetat cu acest gand. De mici. Si cred ca ne-am dorit, macar o data, sa fim
Da, stiu o sa-i dezamagesc pe unii, o sa-i sperii pe altii. Probabil. Dar nu, nu voi vorbi despre sinucidere. Ma gandesc sa plec, sa emigrez. Caut insa motive sa raman. Nu stiu de ce n-am facut-o pana acum. Poate intalnirile de viata, cu viata, poate prieteniile traite direct, fara regrete si doar cu lacrimi
“VREAU SA LE ARAT OAMENILOR CA STAM PE O COMOARA. CHIAR AICI LA PIATRA NEAMT. SE NUMESTE CULTURA CUCUTENI” Pe Ovidiu Slatineanu l-am cunoscut intr-o zi de marti. De data asta ziua respectiva nu a stat sub semnul celor 3 ceasuri rele ci mai degraba sub cel al neprevazutului. Iar mai tarziu aveam sa descopar
