“Doamnelor si domnilor buna seara!” Asa v-am salutat de fiecare data in ultimele 7 seri petrecute impreuna. Eu pe scena, voi pretutindeni in public. La inchiderea festivalului as fi vrut sa va spun cat de onorata si bucuroasa am fost sa ma aflu prêt de atatea clipe…acolo. Dar nu eu eram importanta. Plus ca am
Au revenit vacantele. Cele muzicale, desigur. In forta as putea spune. Dupa o pauza nemeritata de doi ani de zile. Ma bucur de ele si de aceasta data in dubla calitate: de spectator si prezentator. Pentru a treia oara. Parca ar face parte din mine si sunt mandra ca e asa. 🙂 Ma bucur totodata
Pe Livia n-am mai vazut-o de peste 20 de ani. Am fost colege de scoala generala. Eu la A, ea la B. A fost intotdeauna buna la invatatura si foarte talentata. Drept dovada a ales o cariera artistica si se ocupa de Fundatia “Anonimul”. E PR&Events Coordonator. A fost, daca-mi amintesc eu bine, comandanta mea
Ieri am descoperit un cufar cu nestemate. Comoara ce-o poarta e parte dintr-un neam. Plin de povesti cu mandre si flacai frumosi. Atat la trup cat si la suflet. A fost botezat simplu, asa cum ii datina la noi. Si-a fost deschis pentru prima oara, intr-o zi de noiembrie din anul ce-a trecut. E un
Dragii mei, v-am promis o serie de mini-interviuri cu oameni din Romania mea frumoasa. Deschid acest capitol astazi, la fix 3 luni de existenta in mediul online. Asumata. 🙂 Incep cu unul dintre fostii mei colegi. De Radio Terra. De pionerat. De vremuri ce au stat sub semnul voluntariatului. De pe vremea cand nu exista
Ieri m-am jucat “de-a doamna doctor”. Una de la spitalul de nebuni. Si mi-a placut. Paradoxal, as zice. Si mi-a iesit. Zic unii, larg zambind. Ca un flash back din cartea cu minciuni. Hai recunoasteti doar ca toate, am cochetat cu acest gand. De mici. Si cred ca ne-am dorit, macar o data, sa fim
Au trecut mai bine de sapte ore si inca-mi rasuna in minte cuvintele Oanei. Marcata vizibil de tot ceea ce-a vazut: “Doamne, nu-mi vine sa cred ca la Piatra Neamt mai exista oameni care chiar fac ceva. Si atat de bine!” Da, Oana! Chiar mai exista oameni care fac ceva. Cu mainile (la propriu!), cu
Azi am decis sa reinvii. O parte din mine si din postarile mele mai vechi. Pentru ca ele sunt un dram din cine sunt eu ACUM. Din drumul meu pana aici. Citeam in arhiva cu ce am inceput. Timid, undeva in urma cu vreo 4 ani. Pe o schita de blog. Eram in si din
