Azi se împlinesc 4 luni de când un diagnostic neașteptat mi-a schimbat viața. Un timp de transformare, schimbare, suferință și răgaz pentru suflet. De durere și bucurie. Bucuria de a trăi. Am învățat multe…

Am învățat că în momentele de cumpănă singura soluție e să fii curajos.

Am învățat că o operație pe colon îți ia din forță și vitalitate, din energie dar te apropie de oameni și de Dumnezeu.

Am învățat să-mi accept căderile și neputința.

Am învățat să nu mă atașez de un scop, un om sau un rezultat pentru că atașarea de materie înseamnă pierderea ei.

Am învățat să mă las în voia Domnului.

Am învățat că am multe cunoștințe și doar câțiva prieteni.

Am învățat că o mamă are supraputeri și că familia contează enorm, în orice circumstanțe.

Am învățat să iert și să dau măștile jos. La propriu.

Am învățat că orice suferință e parte din viață și că te apropie de Dumnezeu.

Am învățat să spun “Nu, Nu acum” și să fiu o prioritate pentru mine.

Am învățat că poți aprecia lumina, doar după ce treci prin întuneric.

Am învățat că dincolo de acest trup, contează sufletul și spiritul a cine suntem cu adevărat.

Am învățat să am răbdare…

Și încă mai învăț.