Dragii mei, m-am trezit cu gandul asta. Ca v-as scrie fiindca nu v-am mai scris de ceva vreme. Si nu din comoditate sau pentru ca n-as fi avut subiecte de transpus pe blog ci pentru ca pur si simplu mi-am dat o pauza de scris. Am comunicat cel mai adesea cu voi prin viu grai si mai putin in scris, poate si pentru ca asa am simtit. Pentru ca am avut nevoie de un timp de reasezare, de reinventare, de redescoperire. Sau cum ar spune o prietena, de o pauza in care sa-mi las bagheta magica si praful de stele sa se odihneasca intr-un sertar. Ca prea am dat cu mult sclipici peste tot si toate. Si nu de alta, dar viata imi mai pregatise niste suturi in fund. Pardon! Niste surprize. 🙂 Unele mai mici, altele mai mari insa toate cu rolul de a ma trezi la “cruda realitate” si de a ma invata lectii noi. Timpul a trecut, la fel cautarile si descoperirile mele. Mi-am gasit un nou job si m-am implicat 100% in acest proiect. E o firma la inceput de drum, ce realizeaza, cu drag si cu mult suflet, evenimente pentru toti, indiferent de varsta. Am intrat pe drumul asta nou cu sperante, cu asteptari, cu idei simple, cu o abordare directa si onesta. In fine, asta a fost o paranteza, in caz ca va intrebati cu ce ma mai ocup de cand nu mai sunt pe televizoare. 🙂
Ce-as vrea eu insa sa va spun, aici si acum, sa va transmit, sa stiti cu adevarat, e o impartasire. Aceea in care sa va regasiti la randul vostru, sa simtiti, sa pretuiti.
Multe au trecut in valuri peste mine. Unele m-au izbit in plin. Pe altele le-am dus pe umeri mai usor. In orice caz, ce a ramas in urma lor si in mine ca om e un gest simplu: o imbratisare! Nimic nu mai conteaza, nici greul, nici uratul, nici tristetea si nici dezamagirea. Ramane doar atat: o imbratisare! Un dialog firesc, senin si cald, o vorba nerostita intre doua suflete. Masura iubirii neconditionate. De-o clipa, de mai multe, de-un etern…
E locul unde mi-ar placea sa locuiesc mai multe vieti. Pentru ca acolo, in imbratisare, nu ai nici judecata, nici minciuna, patima sau analiza pe text. E doar iubire in stare pura. Acolo…in imbratisare…Dumnezeul tau se intalneste cu Dumnezeul meu. Si stau putin de vorba. Intim, profund, de neuitat.
Inchei aici confesiunea mea. Si va invit sa ne privim mai mult in ochi, sa ne descoperim si sa privim la fel la anul ce se incheie. Sa fim ingaduitori si recunoscatori pentru tot ce ne-a adus. Sa-i deschidem portile inimii lui 2016. Si sa-l facem sa fie un an nou frumos, trait in pace, cu blandete si daruire. Exact asa, ca o imbratisare!
PS: Si nu uitati sa va imbratisati! 🙂
