La indemnul vostru, dragile mele prietene cititoare, la ceas de zi si stea de ianuarie, in umbra unei tranzitii de inceput de an (de la o stare la alta si de la o idee la mai multe), in asteptarea unui super-interviu pentru “Oameni din Romania mea frumoasa” mi-am zis: ce-ar fi? daca v-as mai oferi cateva ganduri poetice. Din perioada adolescentei, va reamintesc! Fara mari pretentii. Ganduri de suflet, din inima desprinse si din mine. Pastrate undeva, in taina, pentru totdeauna.
Dincolo de mine
“Am cautat un zambet de copil/Cu gust amar si incalzit de soare
Am cautat sa vad ce-a mai ramas/Dintr-un sarut, un cantec si o floare
Dar din pacate, dincolo de mine nu am gasit nimic/Un gol pustiu,
Un strigat, un ecou, ce parca vine/de-aici, de-acolo, nici eu insami nu mai stiu.
Stiu doar atat: ca l-am cuprins in brate/Iar ele lira de-aur s-au facut
Si-am adormit in zori de dimineata/ Eu, fata cea cu suflet troienit. “ (20.08.1992)
Iubesc
“Iubesc lumina ochilor albatri si marea ce se oglindeste-adanc in ei
Sarut zapada buzelor ce canta prin ciresarii sufletului meu.
Aud cum viscoleste vremea, nisipurile noastre pe pamant
Cum spulbera tristetea si durerea, pe care-n clipa infinita eu le cant.
Ma uit printr-o fereastra mica la goluri adanci, deserturi si ecou
Si vad cum ploaia innecata, de frunze si de tine, revarsa clipe-albastre, prapastie si hau.”
Photocredit: Ovidiu Slatineanu