Pe Lorand Soares Szasz l-am intalnit in urma cu 6 luni. La un workshop gratuit la Piatra Neamt. Este business coach, trainer, speaker si antreprenor. E un om tanar, motivat, ambitios, care zambeste des si vorbeste din inima. Determinat sa-i invete si pe altii cum sa fie proprii lor stapani. Sau creatori de realitate. Depinde
de suflet
Oameni din Romania mea frumoasa (II)
Pe Livia n-am mai vazut-o de peste 20 de ani. Am fost colege de scoala generala. Eu la A, ea la B. A fost intotdeauna buna la invatatura si foarte talentata. Drept dovada a ales o cariera artistica si se ocupa de Fundatia “Anonimul”. E PR&Events Coordonator. A fost, daca-mi amintesc eu bine, comandanta mea
Sanzienele din Cufarul Borlestiului
Ieri am descoperit un cufar cu nestemate. Comoara ce-o poarta e parte dintr-un neam. Plin de povesti cu mandre si flacai frumosi. Atat la trup cat si la suflet. A fost botezat simplu, asa cum ii datina la noi. Si-a fost deschis pentru prima oara, intr-o zi de noiembrie din anul ce-a trecut. E un
Oameni din Romania mea frumoasa (I)
Dragii mei, v-am promis o serie de mini-interviuri cu oameni din Romania mea frumoasa. Deschid acest capitol astazi, la fix 3 luni de existenta in mediul online. Asumata. 🙂 Incep cu unul dintre fostii mei colegi. De Radio Terra. De pionerat. De vremuri ce au stat sub semnul voluntariatului. De pe vremea cand nu exista
Dor de Eminescu
Mi-e dor de Eminescu, de Blaga, de Nichita…Mi-e tare dor si va marturisesc ca m-am gandit azi, poate mai mult ca altadata, la toti cei care ne-au insufletit. Dorul si dragul de carte. Remarcam cu stupoare, zilele trecute, ca tinerii nu reusesc sa citeasca doua-trei randuri la prima vedere. Ca nu pot (parte dintre ei)
Jocul de-a nebunIA
Ieri m-am jucat “de-a doamna doctor”. Una de la spitalul de nebuni. Si mi-a placut. Paradoxal, as zice. Si mi-a iesit. Zic unii, larg zambind. Ca un flash back din cartea cu minciuni. Hai recunoasteti doar ca toate, am cochetat cu acest gand. De mici. Si cred ca ne-am dorit, macar o data, sa fim
Trandafir de la Moldova
Au trecut mai bine de sapte ore si inca-mi rasuna in minte cuvintele Oanei. Marcata vizibil de tot ceea ce-a vazut: “Doamne, nu-mi vine sa cred ca la Piatra Neamt mai exista oameni care chiar fac ceva. Si atat de bine!” Da, Oana! Chiar mai exista oameni care fac ceva. Cu mainile (la propriu!), cu
Muz(ic)a din viata mea…
Azi am decis sa reinvii. O parte din mine si din postarile mele mai vechi. Pentru ca ele sunt un dram din cine sunt eu ACUM. Din drumul meu pana aici. Citeam in arhiva cu ce am inceput. Timid, undeva in urma cu vreo 4 ani. Pe o schita de blog. Eram in si din