Nu, nu voi face critica de film in postarea asta dar va fi tot un fel de analiza pe text. Ma gandeam dimineata cum sa-mi intitulez articolul de prezentare pentru “Lectia de viata” de azi si fix titlul asta de film din anii’ 80 mi-a venit in minte. In acest caz e vorba insa de
“Voluntarii sunt singurele fiinţe de pe faţa pământului care reflectă compasiune, grijă nemasurată, răbdare şi dragostea adevărată pentru naţiune”. (Erma Bombeck ) Cu siguranta asa e! O spun din experienta personala si din cea impartasita de cei pe i-am cunoscut ca voluntari, in ultimii doi ani. Indiferent de varsta, de statut, de banii din buzunar
Pe Ana Zama am descoperit-o mai intai ca voluntar. In 2012 la “Biblioteca Vie” si mai apoi vara trecuta la “Filmul de Piatra”. O stiam oarecum dar nu suficient. La inceput mi-au placut tineretea ei, zambetul, ochii jucausi si entuziasmul cu care a ales sa se implice in mai multe proiecte de voluntariat. Mai tarziu
Plang ori de cate ori ne luam “la revedere!”. N-am facut exceptie nici de data asta. Recunosc! E drept, am lacrimat numai dupa telefonul de final cand stiam deja ca mai are doar cateva ore pana la zborul spre Cairo. Poate ca durerea despartirii nu a mai fost la fel de mare pentru ca m-au
E drept, n-am mai scris de mult, dar am avut scutire. De la viata. M-a trimis intr-o pauza de cautare si regasire ceea ce am si facut pentru ca de felul meu sunt o tipa ascultatoare. Asa, si peste ce credeti ca am dat in rascurtul timp petrecut la intalnirea cu mine? Stati sa va
Ea este “Africa mea”! Un om, un suflet, un model. O eterna sursa de inspiratie. Pentru cei ca mine, pentru o parte din voi, pentru altii aflati la capatul lumii, cum spune romanul. Am simtit ca vreau sa scriu din nou despre ea, nu pentru ca ma numar printre putinele legaturi pe care le mai
