N-am inteles din prima titlul pana cand n-am citit cartea. Pentru ca da! sentimentul suprem e iubirea. O iubire ce razbate prin toti porii, printre litere si cuvinte aruncate prin palnia sufletului, dincolo de mizeria si saracia unei tari altfel decat o stim noi din filme. Pentru ca dincolo de titlu se intinde o lume
E o vorba din popor pe care cred c-o stiti: fiecare cu nebunia lui! Asa si ei, baietii de care o sa va povestesc astazi. Nici mai mult nici mai putin, au de gand sa porneaza pe urmele plutasilor intr-o expeditie inedita pe raul Bistrita! Ce-i deosebeste de inaintasii lor si de altii e ca
Isabela Neamtu imi aminteste de adolescenta mea. E neschimbata. Poate doar cele cateva riduri, asezate cuminti la colturi de ochi frumosi, sa-mi aminteasca de cele doua decenii trecute…Ne-am revazut pentru scurt timp si doar in trecere pe vremea cand juca la Teatrul Tineretulu din Piatra Neamt. A disparut apoi din radarul meu vizual cand a
M-am aruncat in valurile marii cu-amintiri. Si-am scos de acolo perle, nestemate, scoici albastre si corali. Cand? Intr-o minunata zi de vara. A doua din a opta luna-n acest an. Am numarat. Trecut-au 25 de ani. De viata. Peste noi. Tacuti. Boemi, incrancenati sau poate nu. Cu bucurii, deceptii, reusite. Cu incercari, plecari si revederi.
Pe Gabi Vicu l-am cunoscut in urma cu un an, cred, la “Portia de cunoastere“. Un proiect personal pe care-l dezvolta aici, la Piatra Neamt. Din care fac parte oameni frumosi, cu realizari mai mari sau mai mici, care propun teme de discutie interesante si actuale. Oameni deosebiti prin ceea ce sunt, simt si experimenteaza.
Pe Loredana Dinu (Bebe, cum ii spun prietenii) o stiu din liceu. Am fost colege de clasa, timp de doi ani de zile, la “Calistrat Hogas”. In Piatra Neamt. A fost olimpica la limba latina si a ramas pe podium. Chiar si mai tarziu. In domeniul voluntariatului. A facut parte din ARAS (la inceputurile organizatiei)
“Voluntarii sunt singurele fiinţe de pe faţa pământului care reflectă compasiune, grijă nemasurată, răbdare şi dragostea adevărată pentru naţiune”. (Erma Bombeck ) Cu siguranta asa e! O spun din experienta personala si din cea impartasita de cei pe i-am cunoscut ca voluntari, in ultimii doi ani. Indiferent de varsta, de statut, de banii din buzunar
Recunosc! De foarte mult timp n-am mai fost asa emotionata. Ultimele zile am trait parca-ntr-un carusel. Vantul mi-a batut in plete de nenumarate ori, am ametit putin catre pranz si m-a cuprins panica de tot atatea ori inspre seara. Pentru ca mai apoi sa vina peste mine un val de bucurie de nedescris. M-am trezit
