Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga) dar eu cand ma gandesc la primii mei 40 de ani de viata…aproape ca-mi vine sa fac un decalog. Ah! si apropo, nu inteleg cand si cat de repede au trecut. Ca deh! asa e omul, se trezeste mai greu. Iar cand se trezeste (e si cazul
“Voluntarii sunt singurele fiinţe de pe faţa pământului care reflectă compasiune, grijă nemasurată, răbdare şi dragostea adevărată pentru naţiune”. (Erma Bombeck ) Cu siguranta asa e! O spun din experienta personala si din cea impartasita de cei pe i-am cunoscut ca voluntari, in ultimii doi ani. Indiferent de varsta, de statut, de banii din buzunar
Ieri am implinit 39 de ani. Sau de clipe, cum imi place mie sa spun. Se-ntampla asta de cand m-am nascut, in fiecare an pe 2 februarie, la zi mare si sfanta. Si ma simt minunat! Asa cum imi doresc sa se simta fiecare femeie: frumoasa, implinita, fericita, surprinsa! Nu stiu cand a trecut timpul
Azi am stat, din nou, de vorba cu viata. A batut incet la usa sufletului meu si mi-a soptit: “sun-o, spune-i tot ce vrei sa-i spui pana nu e prea tarziu, nu-ti fie teama, deschide-ti inima!”. Si am ascultat. Era vocea sufletului care ma indemna, cu multa iubire, sa sun pe cineva drag, o colega
Ea este “Africa mea”! Un om, un suflet, un model. O eterna sursa de inspiratie. Pentru cei ca mine, pentru o parte din voi, pentru altii aflati la capatul lumii, cum spune romanul. Am simtit ca vreau sa scriu din nou despre ea, nu pentru ca ma numar printre putinele legaturi pe care le mai
