“Generația din urmă a luat-o pe căi din ce în ce mai greșite. Nu se va alege nimic de viitorul nostru, vai de pensiile noastre și vai de bătrânețile pe care le vom trăi în țara asta.” Aud textul ăsta o dată pe săptămână cel puțin. Mereu se găsește undeva, cândva, un adult nemulțumit de
“Ar trebui sa va fie rusine ca va mintiti atat. N-am sa-mi petrec zile din viata langa mincinosi, n-am sa stau nici o ora langa un om care refuza sa accepte ca diminetile sunt o lupta pe care o castiga mereu, indiferent ca isi ia o zi libera sau nu, ca merge la scoala, la
Nu, nu voi face critica de film in postarea asta dar va fi tot un fel de analiza pe text. Ma gandeam dimineata cum sa-mi intitulez articolul de prezentare pentru “Lectia de viata” de azi si fix titlul asta de film din anii’ 80 mi-a venit in minte. In acest caz e vorba insa de
“Voluntarii sunt singurele fiinţe de pe faţa pământului care reflectă compasiune, grijă nemasurată, răbdare şi dragostea adevărată pentru naţiune”. (Erma Bombeck ) Cu siguranta asa e! O spun din experienta personala si din cea impartasita de cei pe i-am cunoscut ca voluntari, in ultimii doi ani. Indiferent de varsta, de statut, de banii din buzunar
Plang ori de cate ori ne luam “la revedere!”. N-am facut exceptie nici de data asta. Recunosc! E drept, am lacrimat numai dupa telefonul de final cand stiam deja ca mai are doar cateva ore pana la zborul spre Cairo. Poate ca durerea despartirii nu a mai fost la fel de mare pentru ca m-au
E drept, n-am mai scris de mult, dar am avut scutire. De la viata. M-a trimis intr-o pauza de cautare si regasire ceea ce am si facut pentru ca de felul meu sunt o tipa ascultatoare. Asa, si peste ce credeti ca am dat in rascurtul timp petrecut la intalnirea cu mine? Stati sa va
