Acum vreo cativa ani ma speria ideea de “revedere”. Si ma refer la revederea aceea cu fostii colegi de scoala sau liceu, eventual si cu profesorii de-atunci. Intre timp, viata mi-a dat vreo doua palme peste cap si vreo cateva experiente de gen astfel incat mi-am schimbat total parerea. De ce mi se parea aiurea?
“Dacă tot ne aflăm în luna iubirii, a sărbătorilor numite Valentin’s Day și Dragobete, m-am gândit să abordez subiectul delicat al dragostei. Dacă ar fi să realizez un sondaj de opinie despre simbolistica acestei excesiv de comerciale sărbători (îmbrățișată de români, de curand, mai mult de dragul modei occidentale) sunt convinsa ca majoritatea celor chestionati
Stefan Marinescu este un alt om din Romania mea frumoasa. Nume de cod: Calator cu tricolor. Sincer, nu-l cunosc personal si nici nu auzisem de el pana in urma cu un an de zile dar uite ca o reuniune de 25 de ani si revederea unui fost coleg de generala m-au dus direct pe pagina
Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga) dar eu cand ma gandesc la primii mei 40 de ani de viata…aproape ca-mi vine sa fac un decalog. Ah! si apropo, nu inteleg cand si cat de repede au trecut. Ca deh! asa e omul, se trezeste mai greu. Iar cand se trezeste (e si cazul
La indemnul vostru, dragile mele prietene cititoare, la ceas de zi si stea de ianuarie, in umbra unei tranzitii de inceput de an (de la o stare la alta si de la o idee la mai multe), in asteptarea unui super-interviu pentru “Oameni din Romania mea frumoasa” mi-am zis: ce-ar fi? daca v-as mai oferi
Abia asteptam s-o cunosc. Fata cu parul balai si zambet strengaresc care a calatorit mai bine de un an in jurul lumii pentru a surprinde eternul feminin era acum in fata mea. Ce noroc cu Mihaela Noroc si cu facebook-ul asta ca mi-a descoperit-o! M-am indragostit de ceea ce face din prima clipa. I-am si
Recunoscatoare! Pot spune cu mana pe inima ca acesta e cuvantul Craciunului meu. Pentru ca, din prima si pana la ultima, sarbatorile de iarna sunt cu si despre oameni. Recunoscatoare sunt pentru multe in anul ce se apropie de final. Insa in mod deosebit, pentru oamenii frumosi intalniti si experientele construite in jurul lor. Am
Anul asta a inceput, din punct de vedere jurnalistic, cu o tragedie. Cea din Muntii Apuseni. Din nefericire, se incheie la fel. Ca si cum s-ar inchide un cerc. Unul al groazei, cu fiori reci pe sira spinarii. Unul in care romanii traiesc sufocati de propria neputinta, nepasare, sufocati ireversibil de “cel mai minunat sistem”.
