Nu stiu cum a fost anul asta pentru voi dar pentru mine a fost cel putin de observat si aprofundat. Desi aparent deloc spectaculos, dupa o perioada in care n-am mai stiut cine sunt si incotro ma indrept, dupa o experienta de viata care mi-a prabusit cumva lumea, perspectivele si tot ceea ce credeam ca
Daca ar fi sa rezum anul 2022 intr-un cuvant… acesta ar fi ACCEPTARE. Acceptarea a CEEA CE ESTE, dincolo de dorinta noastra constienta, pentru ca nu-i asa? o suferinta, o boala, o intamplare mai putin fericita, nimic din toate astea nu face parte din paleta a ceea ce ne dorim in realitatea noastra. Acceptarea faptului
De-a lungul vieții ne apropiem de oameni, ii ajutam, îi sprijinim și ne creăm așteptări legate de ei. Credem că ne vor ajuta sau sprijini cand vom avea mai mare nevoie, așa cum am făcut-o noi. Dar din pacate nu se intampla asta. Am cautat multe raspunsuri si le-am gasit dincolo de rana mea de
Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga) dar eu cand ma gandesc la primii mei 40 de ani de viata…aproape ca-mi vine sa fac un decalog. Ah! si apropo, nu inteleg cand si cat de repede au trecut. Ca deh! asa e omul, se trezeste mai greu. Iar cand se trezeste (e si cazul
Pe Ovidiu Slatineanu l-am cunoscut in vara lui 2013 la o cafea. Il descoperisem cu ceva vreme in urma pe o o retea de socializare, prin fotografiile sale de un realism si o sinceritate ce trec dincolo de lentila aparatului pe care-l poarta mai tot timpul cu el. Cand ne-am intalnit purta un zambet timid
Azi am stat, din nou, de vorba cu viata. A batut incet la usa sufletului meu si mi-a soptit: “sun-o, spune-i tot ce vrei sa-i spui pana nu e prea tarziu, nu-ti fie teama, deschide-ti inima!”. Si am ascultat. Era vocea sufletului care ma indemna, cu multa iubire, sa sun pe cineva drag, o colega
