Mi-e dor de Eminescu, de Blaga, de Nichita…Mi-e tare dor si va marturisesc ca m-am gandit azi, poate mai mult ca altadata, la toti cei care ne-au insufletit. Dorul si dragul de carte. Remarcam cu stupoare, zilele trecute, ca tinerii nu reusesc sa citeasca doua-trei randuri la prima vedere. Ca nu pot (parte dintre ei)
Ieri m-am jucat “de-a doamna doctor”. Una de la spitalul de nebuni. Si mi-a placut. Paradoxal, as zice. Si mi-a iesit. Zic unii, larg zambind. Ca un flash back din cartea cu minciuni. Hai recunoasteti doar ca toate, am cochetat cu acest gand. De mici. Si cred ca ne-am dorit, macar o data, sa fim
Au trecut mai bine de sapte ore si inca-mi rasuna in minte cuvintele Oanei. Marcata vizibil de tot ceea ce-a vazut: “Doamne, nu-mi vine sa cred ca la Piatra Neamt mai exista oameni care chiar fac ceva. Si atat de bine!” Da, Oana! Chiar mai exista oameni care fac ceva. Cu mainile (la propriu!), cu
Azi am decis sa reinvii. O parte din mine si din postarile mele mai vechi. Pentru ca ele sunt un dram din cine sunt eu ACUM. Din drumul meu pana aici. Citeam in arhiva cu ce am inceput. Timid, undeva in urma cu vreo 4 ani. Pe o schita de blog. Eram in si din
Ne-am intalnit din nou. Pe inserat. Era frumoasa, calda, inspumata si de-un albastru cum rar mi-a fost dat sa mai vad vreodat’. Odihnea o epava (simbol al unei generatii) si ofta…Din cand in cand, lovind un tarm din ce in ce mai mic si mai fragil. Era septembrie si era vara.Tarziu…Am petrecut o vreme impreuna.
Am revenit! Doar am promis nu-i asa? Ma bucur sa vad ca primele reactii au fost pozitive si ca analiza mea pe text v-a placut. Sa continuam zic. Vorbesc aici despre TEDx Piatra Neamt. Prima editie. De vineri 30 mai 2014 (pentru aceia dintre voi care au deschis televizoarele si blogul mai tarziu 🙂 ).
Azi am plans de fericire. De fericirea de a fi, de-a trai, de-a cunoaste. Va veti intreba ce legatura are starea mea emotionala de azi cu TEDx-ul de ieri. Pai are, va spun eu. Pentru ca vineri 30 mai 2014, un alt vis s-a transformat in realitate. Un eveniment pe care-l stiam de pe youtube
Dupa cum bine stiti, de curand, m-am dat cu parapanta. Si pentru ca viata m-a luat din nou prin surprindere, mi-am zis: “sa fie meniul complet!”. Asa ca m-am inscris intr-o calatorie cu masina timpului. Stiam oarecum drumul, cunosteam partial companionii si aflasem ca mi se deconteaza biletul. 🙂 Ce emotii, ce nuante, ce priveliste!
