Intre doua intrebari (despre ce sa scriu? si cu cine naiba votez la europarlamentare?) o noapte de 1 mai petrecuta pe o margine de pat de spital la UPU, un mic si-un pahar cu bere baut cu ai mei plus cateva zile mohorate si plouate mai ceva ca gaina din curtea bunicii, iata ca s-a intors inspiratia. Vroiam s-o mai las sa zburde bezmetic precum caprenele Irinucai dar nu m-am putut abtine. Astazi, prin intermediul facebookului am aflat despre mine ca sunt o…frustrata! Da, da ati auzit bine! Pai ce, nu stiati? Hai sa va desensez in cuvinte. 🙂 Eu care nu prea accept oricum, oricand si oricui prietenia pe reteaua de socializare cu pricina dadui binete si “accept” unui june journalist in ideea ca daca e un coleg de breasla poate vom colabora vreodata, cine stie? Plus ca mi-am zis eu in sinea mea: nu asa te invata toate site-urile si cursurile de dezvoltare personala, sa iesi din zona de confort? Sa-ti largesti reteaua de prieteni, cunostinte, sa fii activa? Sa iesim, sa fim zic! Ne conversam prêt de doua-trei fraze, eu profesionista si pe teme profesionale, el la fel pana cand, deodata, hodoronc-tronc arunca omul o replica asa, mai fara perdea la adresa unei dudui care-l invitase la nu stiu ce festival de poezie de la Chisinau. Ei hai! Na belea, ce-a fost asta? Pai sa ne cunoastem zic, vorba lui nenea Iancu dar chiar asa? Cat respect pentru ginta feminina! sa mori ranit din dragoste de viata nu alta 🙂 Si-apoi imi cere numarul de telefon. Pai treaba-i asta mai baiete? Adica, stai ca nu mai inteleg. Imi da cu virgula. Despre ce vorbim noi aici? Oi fi eu de moda veche, oi fi eu conservatoare (in unele privinte) dar in aceeasi masura ma consider o persoana nonconformista si deschisa la tot ce-i nou. Adica vezi mai Irino, daca tu  n-ai manca leul asta nu inseamna ca el nu te-ar manca pe tine! Si atunci sa tragem o concluzie: uite de asta nu-mi place mie sa-mi fac “prieteni” necunoscuti, la doar un click distanta. Pe multi din lista mea de prieteni nu-i cunosc si chiar ma gandesc daca sa-i sterg sau nu dar n-am facut-o inca pentru ca mi-am zis ca oamenii sunt draguti, ca vorba aia ma stiu de la televizor. Si poate chiar au nevoie de-un prieten. Sau sa se uite-n curtea mea? hmmm…inca mai meditez la asta. Si-n paranteza fie spus veti zice ca exista si exceptii. Corect, ca doar de asta se numesc exceptii! In fine, asa ca mine (cu pieptul dezvelit) sa nu iesiti in lume, e pacat. Ca vine unul cand nu te astepti si ti-o tranteste brusc de nu te vezi. Iar in final ajungi sa fii tot tu aia frustrata. In 2 timpi si 3 miscari am fost declarata asa pentru ca n-am vrut sa ne auzim la telefon. Pai, buna treaba-i asta mai baieti? Ca de barbati nu poate fi aici vorba 🙂 O fi ea reteaua asta una de socializare dar socializarea inseamna musai “agatat”? Eu n-am fost educata astfel si nici nu stiu cum sa reactionez. Asa ca va impartasesc doar si ma minunez. Si uite-asa ajung  sa declar pierdut cheful de facut prieteni pe FB si de iesit din zona de confort. Cel putin pana la proba contrara…

Foto (tabla de sah): Ovidiu Slatineanu