Stiti ca la noi este o vorba: suntem la capat de linie sau acolo unde se pune harta-n cui! O dovedeste pana si faptul ca de ani de zile avem doar doua trenuri spre capitala, din care unul tarziu in noapte. Si e al naibii de incomod! Nu de alta dar mi-a spus-o (cat de
Pe Ana Zama am descoperit-o mai intai ca voluntar. In 2012 la “Biblioteca Vie” si mai apoi vara trecuta la “Filmul de Piatra”. O stiam oarecum dar nu suficient. La inceput mi-au placut tineretea ei, zambetul, ochii jucausi si entuziasmul cu care a ales sa se implice in mai multe proiecte de voluntariat. Mai tarziu
Imi spunea Sabina azi ca am luat foarte in serios treaba asta cu…Craciunul. De ce? Pentru ca de-o vreme ii tot zapacesc pe “oamenii mei” de pe facebook cu tot felul de poze cu braduti, cu mesaje de sezon, cu instantanee cu zapada din tara asta frumoasa! cu tot felul de…Adica pompez mai frate! ii
Nu stiu de ce atunci cand m-am asezat la scris mi-a venit titlu asta de film in minte. Uite asa o sa-mi botez articolul. Zis si facut! Si nici macar nu stiu de ce. Ba stiu! Tocmai pentru ca cea despre care o sa scriu e opusul personajului feminin din pelicula cu acelasi nume. Vine
Azi scriu despre traditie si arta. Ambele reunite intr-un suflet mare, un suflet frumos, cu nume de inger. Pe Angela Szabo am cunoscut-o de curand. Mi-a atras privirea pentru ca stia sa-si poarte portul si tinea intr-un fel anume bundita adusa tocmai din Bihor. Simplu si firesc, asa ca strabunii ei. Ca pe-o traistuta pe
Da, stiu o sa-i dezamagesc pe unii, o sa-i sperii pe altii. Probabil. Dar nu, nu voi vorbi despre sinucidere. Ma gandesc sa plec, sa emigrez. Caut insa motive sa raman. Nu stiu de ce n-am facut-o pana acum. Poate intalnirile de viata, cu viata, poate prieteniile traite direct, fara regrete si doar cu lacrimi
“VREAU SA LE ARAT OAMENILOR CA STAM PE O COMOARA. CHIAR AICI LA PIATRA NEAMT. SE NUMESTE CULTURA CUCUTENI” Pe Ovidiu Slatineanu l-am cunoscut intr-o zi de marti. De data asta ziua respectiva nu a stat sub semnul celor 3 ceasuri rele ci mai degraba sub cel al neprevazutului. Iar mai tarziu aveam sa descopar
Nu sunt o mare bautoare de ceai dar imi place sa savurez o ceasca aromata intr-o companie placuta atunci cand am chef. Deunazi am sarit strengareste, din nou, pe talpile din curtea micuta dar cocheta a “ceainariei cu zambet”. Tare m-am mai bucurat cand am vazut, la randul meu, mirarea, uimirea, bucuria din ochii celei
