“Aștept la barieră inc-un tren Trenul iubirii mele fără haltă Cu care am să plec în lumea largă Deși nu am bilet, busolă și nici hartă. De ce să pleci? De ce să nu rămâi? Întreabă vocea inimii deșarte Fiindcă din lacrimi nu mai poți zidi Nici-un peron si nicidecum vreo treaptă. Si încotro? Chiar
Sunt sigura ca ai sa-mi spui ca ma iubesti Stiu sigur asta fara de tagada Desi nu mi-o arati si-mi spui povesti Sunt sigura precum zapada sta sa cada. Sunt sigura ca ai sa ma iubesti si tu Asa cum cerul stie ca exista Sunt sigura ca ai sa obosesti Sa-ti fie inima o harpa
Curcubeul E-un curcubeu pe cerul sufletului meu Un curcubeu de calde simțăminte E-un curcubeu din șoapte și minuni Din vise și -amintiri dezvăluite. E-un curcubeu și-atât, nimic mai mult Ce duce doruri și alină gânduri E-un curcubeu-ființă pe Pământ De admirat în tihnă și transpus in rânduri. E-un curcubeu cu păsări mari in zbor Ce
La indemnul vostru, dragile mele prietene cititoare, la ceas de zi si stea de ianuarie, in umbra unei tranzitii de inceput de an (de la o stare la alta si de la o idee la mai multe), in asteptarea unui super-interviu pentru “Oameni din Romania mea frumoasa” mi-am zis: ce-ar fi? daca v-as mai oferi
