Africa, mereu in inima mea

580474_10200708963500117_1863883713_nM-am indragostit de Africa! Deloc intamplator…chiar de ziua ei. Pe 25 mai, in fiecare an se marcheaza ziua Africii. Habar n-aveam de asta pana ieri, cand destinul m-a dus la un eveniment organizat pe terasa Rustic din Piatra Neamt. Si ce bucurie! Am cunoscut-o pe Mbela (o stiti cu siguranta de la “6! vine presa”) si pe ceilalti membri ai trupei Gloria. O frumusete de oameni! Relaxati, zambitori, deloc incordati in relatia cu ei, cu noi, cu mediul inconjurator. Toti s-au refugiat in Romania, unii in urma cu 10 sau 20 de ani, altii doar de vreo 5 dar ce importanta are? Pentru ei “acasa” a devenit spatiul mioritic cu toate hibele lui. Cunosc limba romana pe care o si vorbesc foarte bine, ii cunosc subtilitatile, sunt binecuvantati cu o fina autoironie, sunt spirituali, stiu sa glumeasca si o fac foarte bine, asa ca artizanii cei mai cei 🙂 Sunt frumosi si autentici. Naturali. Ce sa zic? m-au lasat masca, de fapt nu! mi-au lasat urme adanci in suflet, m-au emotionat, m-au bucurat. Caci nu-i asa? ce altceva este viata daca nu bucurie? iar ei mi-au aratat asta din plin, din prea plinul existentei lor simple dar insorite. Si am aflat multe, spre exemplu ca la inceputul acomodarii lor aici oamenii se intrebau daca li se duce culoarea pielii daca intra in mare!? sau ca se apropiau sa puna mana pe ei, sa-i traga de par ca sa vada daca sunt reali sau poate sa le incerce taria firului capilar, cine stie? sa faca poze, deh! ca romanul scapat din cusca comunismului cu 2 ore de program la tv. Vroiau sa se convinga. De ce oare? In fine, zic ei ca in timp nuantele s-au mai estompat, dar nu de tot, zic eu. Si mai cred ca e cale lunga pana vom ajunge sa-i acceptam, asa cum sunt, pana cand vom incerca sa-i intelegem si sa nu-i mai vedem diferit(i).Vorba lor, pentru noi voi sunteti cei de culoare! 🙂 395333_10200708962900102_280005150_nSi spun asta pentru ca, de curand, am avut ocazia sa intalnesc un suflet la fel de frumos dar intr-un trup de copil. Cata inocenta, cata delicatete, cata politete si dragalasenie am descoperit in cei 3 anisori! nici nu va puteti imagina. O splendoare de copil! Si daca e asa (si pe bune ca e asa!) nu pot sa nu stau si sa ma intreb: atunci de ce punem bariere? ce ne impiedica sa vedem dincolo de culoare, de radacini, de origini, de religie, de cultura? O intrebare retorica pe care o adresez natiei din care fac parte. Cred ca toate se intampla in capul nostru din lipsa de cunoastere si experienta. Si mai cred ca o facem inconstient pentru ca ne e frica sa ne deschidem sufletele, sa experimentam. E ca atunci cand vrei sa dansezi dar nu o faci fiindca esti in public, pentru ca tu, in mintea ta, crezi ca cineva o sa te judece, ca o sa te faci de ras ca doar nu stii chiar toate miscarile?! Aiurea! si stiti de ce? Pentru ca atunci cand o facem, cand ne permitem sa fim liberi si adevarati…e pur si simplu minunat! Eu am riscat! si am castigat! o experienta frumoasa, o amintire de neuitat, o seara alaturi de prieteni. O felie de viata in care mi s-a descoperit o Africa nestemata, autentica, altfel decat o stiam din povestile prietenei mele care colinda continentul mama. Pot spune ca, in felul meu, am trait, am gustat, am respirat adevarata Africa. Si mi-a placut mult! tare de tot!

spacer

2 comments on “Africa, mereu in inima mea

  1. Silving

    Am fost acolo,dar al meu viking e indragostit de Africa,el a stat acolo niste ani.Desi,in unele privinte,Romania ii seamana 😀

  2. povesteaunuicalator

    eu sunt din ce in ce mai convinsa ca dincolo de natura, de cultura, de energia locului, oamenii au ceva special si cum se spune pe la noi “omul sfintestelocul” 🙂 multumesc de lectura!

Leave a reply