Amintire…de Craciun

Imi spunea Sabina azi ca am luat foarte in serios treaba asta cu…Craciunul. De ce? Pentru ca de-o vreme ii tot zapacesc pe “oamenii mei” de pe facebook cu tot felul de poze cu braduti, cu mesaje de sezon, cu instantanee cu zapada din tara asta frumoasa! cu tot felul de…Adica pompez mai frate! ii dau vizual cu bucurie-n stanga si dreapta wall-ului, nu de alta dar sa ma asigur ca oamenii au priceput mesajul, ca inteleg ca li se pregateste ceva. Intr-un cuvant, vorba vorbelor, sa-nceapa lumea sa simta emotie si iubire cat cuprinde! Sa se simta oamenii bine!

Acu’ sincer, nu stiu daca si cat o sa-mi iasa dar nu ma las! Is neobosita. Nici daca ma platea Santa nu cred ca faceam o treaba mai buna! 🙂 Oi vedea eu ce-o iesi pana la urma! Sau poate n-o sa aflu niciodata. Cine stie? Oricum, cred ca e si-o chestiune personala. A fiecaruia in parte.

dulciuriCe-mi doresc eu insa, e alta poveste. Iar povestea incepe cam asa:

A fost odata ca niciodata…o fetita pe nume Irinuca. Si Irinuca noastra si-ar fi dorit sa fie Craciunul in fiecare zi. Pentru ca-i plac oamenii fericiti, colindele si zambetele copiilor de pe scara atunci cand se-ntalnesc pe trepte, nu sa joace “cartonase” ci sa se laude fiecare cu ce a primit de la Mosul. Ii place si mirosul de portocale asezate cuminti in ghetutele de la usa (de la Mos Nicolae evident!), bradul pus vitejeste de tata in coltul sufrageriei si felul in care mama “o minte frumos” atunci cand da perdeaua deoparte ca sa-i arate cerul si Calea Lactee pe care a zburat acelasi mos frumos. Ea si-ar dori ca sarbatoarea asta sa fie nu odata ci de mai multe ori pe an. Sau chiar in fiecare zi de s-ar putea. Pentru ca atunci oamenii ar fi diferiti. Ar mirosi a turta dulce si a scortisoara, ar avea zahar pudra in par, stafide in priviri si miez de nuca-n buzunare. Si poate si o inima de martipan. Ar fi astfel mai dulci, mai buni, mai fericiti, mai sinceri. Si nu s-ar manca intre ei, cu siguranta! S-ar privi mai des in ochi. Si ar zambi adesea. S-ar intreba cum se simt. Si chiar le-ar pasa de raspuns. S-ar imbratisa cand se asteapta mai putin. Si-ar face din asta un obicei. S-ar saruta fara sa stea sub visc. Si ar inmanunchia saruturile-n clipe. Asa insa…Craciunul e doar o data in calendar si vine doar odata pe an. Iar asta, de cele mai multe ori, doar pentru ca vine Mosul…

Foto: Ovidiu Slatineanu

spacer

Leave a reply