Vorba asta a devenit incet dar sigur un lait motiv in viata mea. Nici macar nu mai stiu de cand imi calauzeste pasii sau de cate ori am auzit-o in viata. Cert este c-o folosesc si o aplic tot mai des in ultima vreme. Iar asta ma bucura. Sincer va spun. 🙂 Pentru ca fiecare emotie si bucurie pe care o impartasesti cu ceilalti construieste un spatiu al iubirii, al frumosului, a tot ceea ce inseamna pana la urma viata si Dumnezeu. Sau cum vreti voi sa-i spuneti, in functie de credinta fiecaruia in parte. Si fiindca veni vorba de Divinitate, vreau sa va spun ca tot de acolo si cu acordului ei (o fi oare la feminin?) vin pe lumea asta mare si copiii autisti. Copiii aceia de o inteligenta sclipitoare care traiesc insa departe de lumea inconjuratoare pentru ca pe ei ii sperie cumplit si tocmai din acest motiv aleg parca sa se ascunda dupa un geam din sticla care sa-i protejeze si totodata sa-i desparta de realitatea inconjuratoare. Astfel incat sa-si traiasca propria realitate. Iar dincolo de geam ramane cumva stinghera si neputincioasa societatea romaneasca. Una care de cele mai multe ori ii respinge pentru ca nu-i intelege si pentru ca nu are capacitatea de a-i ajuta. Poate ca n-are nici motivatia, nici instrumentele si nici bunavointa atat de necesare unui asemenea proces. Nu stiu. Zic! Sau poate ca n-are suficienti specialisti. Sau un cadru legislativ aplicabil. Habar n-am ce-i lipseste dar am aflat ieri ca in Romania un psiholog din sistemul de stat se ocupa de circa 30 de copii cu autism in timp ce in Israel, spre exemplu, situatia e aproape invers?! Din fericire exista insa alternative. Nu la mii de kilometri distanta de noi ci chiar aici la Piatra Neamt. Deja 41 de familii din tara si strainatate au aflat asta. Unii dintre ei au batut cale lunga iar la final au descoperit nu doar o abordare total noua (holistica) in tratarea bolii ci si speranta, profesionalism si inceputul unor noi orizonturi de viata. Alaturi de copiii lor cu autism. Centrul de Terapie Holistica Timpurie pentru Copilul cu Autism si Familia Sa din Piatra Neamt este visul unui om care nu s-a lasat pana nu si l-a indeplinit. Ea spune ca ei (copiii cu autism) au ales-o poate si pentru ca avea nevoie sa invete cateva lectii importante de viata. Sinziana Burcea – psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (pe care eu am cunoscut-o cu multi ani in urma la “Scoala parintilor” unde fusese invitata de Codruta Sava) conduce acest centru si se ocupa de copiii cu autism de mai bine de 5 ani. De ei si de familiile lor. Au trecut ceva ani de cand nu ne-am vazut. Intre timp am crescut si evoluat fiecare pe drumul ei. Fiecare luandu-si propriile lectii de viata. In ce-o priveste pe Sinzi ma bucur sa constat ca s-a dezvoltat frumos, pe toate planurile la fel ca si preocuparea ei pentru copiii cu autism. Are acum o echipa numeroasa si o cazuistica cu care se poate mandri. Are rezultate. Are ce spune si merita s-o ascultam. Eu am pus intrebarile. Ea a raspuns. Cum a iesit dialogul nostru de suflet va las pe voi sa descoperiti miercuri 2 aprilie, dupa ora 15.00, pe videoblog. Locul unde aleg sa va prezint oameni minunati dintr-o Romanie si mai minunata. Pe care, incepand cu aceasta saptamana, o veti descoperi putin cate putin, cu fiecare interlocutor in parte. Sinziana Burcea este prima dintre ei care-mi vorbeste si despre Romania ei frumoasa. In care traiesc fericiti acesti copii minunati – copiii cu autism – care vin in numar din ce in ce mai mare pe pamant! Sa luam aminte!

Foto: Florin Ion