Dragos Cristian Finaru a fost o carte in “Biblioteca Vie”. De cum am citit in catalog ca e trainer, mi-am dorit sa-l citesc. E drept, mi-a placut titlul cartii ( “Capitanul sufletului meu”) seninatatea din ochii lui si zambetul absolut cuceritor. Iar faptul ca tinerii cititori l-au aplaudat indelung la final, cand a primit diploma de apreciere (suficient cat sa-l emotioneze) m-a castigat pe deplin. Asa ca i-am cerut un interviu. De la distanta. Asta pentru ca timpul nu a avut nici ieri prea mare rabdare si omul venit de la Bacau a fost nevoit sa plece rapid spre casa imediat dupa terminarea evenimentului. Din prezentarea sa am inteles ca e nedormit de cateva nopti, ca are 26 de ani si ca-i plac pufuletii. Si ca si-a castigat primii bani la 13 ani facand site-uri iar la scoala a fost olimpic la chimie, informatica si matematica. E voluntar, pasionat de psihologie si a studiat la Orleans in Franta. Unde ar fi putut sa ramana. Dar n-a facut-o.  

“ – Cum ai inceput?  Cand eram in liceu, am facut parte din clasele pilot ale programului Liderii Mileniului Trei. Era prin 2001-2002 si in cadrul programului, cei care il parcurg, au posibilitatea de a deveni trainer in cadrul programului la randul lor si asa am inceput sa iau contact cu “domeniul”.

– Ce te-a motivat la “liderii mileniului trei”? A fost primul program de dezvoltare personala din Romania, in 2000 nici nu se vorbea despre dezvoltare personala si voluntariat mai ales in randul tinerilor. Era ideea de a fi o scoala de valori si caractere, in care tinerii sa invete pe module: comunicare, implicare sociala, lucru in echipa, negociere, management de proiect, etc. Cine erau trainerii? Marian Stas era coordonatorul, eu am lucrat atunci cu Dan Pricop.

– Cum crezi ca au evoluat lucrurile de atunci sau au evoluat? cum ii vezi pe tineri? ce le lipseste? ce au deja? Societatea a evoluat, nu numai tinerii.. intregul context s’a schimbat. e alta tehnologie, alte oportunitati, alta interactiune. Cred ca asa trebuie privit. Tinerii sunt cum eram si noi, doar ca au alt context si mediu in care sa se desfasoare, experienta lor de viata e diferita. Ce le lipseste? Cred ca o busola si ma refer la principii si valori, nu ca ar duce lipsa de asa ceva. Dar trebuie sa le regaseasca si in societatea din jurul lor.

– Si cine sa le ofere busola? Sau crezi ca ar trebui s-o gaseasca singuri?! E greu sa iti construiesti singur valoarea onestitatii, cand vezi ca, cu onestitatea in buzunar, stai la coada 3 zile daca mergi la o institutie a statului sau la spital…

Ai studiat in Franta. De ce nu ai ramas acolo? Ce te-a facut sa revii dupa studii, doar stii multi tineri pleaca 🙂 Am avut o bursa Erasmus, puteam sa ma reintorc insa…nu am avut niciun motiv sa o fac. Romania nu se va schimba singura si daca eu plec, ce drept am sa spun ca vai ce rau e aici? Romania e plina de oameni minunati trebuie doar sa’i cauti. Sunt putini insa fac lucruri mari si incet-incet parca incep sa miste lucrurile. Daca ar fi mai multi, ar merge mai repede, asa ca, de ce sa plec?

– Ii incurajezi pe tineri sa ramana? Nu-i incurajez sa ramana, de ce sa o fac?…ii incurajez sa faca alegerile care sa’i ajute sa poata dormi bine noaptea. Multi dintre cei cu care vorbesc imi spun ca vor sa mearga la studii, iar apoi sa se reintoarca si chiar daca ar ramane..nu am o problema cu asta.

Am vazut ca iubesti muntele, e un hobby, mai mult de-atat? Din pacate nu prea am timp de el.., dar da! iubesc muntele.

Acum e la moda treaba asta cu “dezvoltarea personala”. E trendy sa mergi la cursuri 🙂 Ce crezi, e bine e rau? ai modele de traineri internationali? Vorbeam si cu tinerii ieri…toata lumea face dezvoltare personala, training, coaching, NLP . Eu cred ca nu ai cum scapa de dezvoltarea asta personala. Viata are grija sa nu scapi, ideea e ce faci tu ca sa iei cat mai multe? Stii cum e cu forta nu te dezvolta nimeni, cred ca e vorba despre o atitudine si .. da, cred ca e bine sa o ai. Nu, nu am modele de traineri internationali. Am avut, insa nu mai am.

– Ce-ti place la ceea ce faci? Spunea-i ca nu esti perfect, e bine sa cauti perfectiunea? Esti fericit, de ce? Pentru ca imi traiesc timpul. Pentru ca ieri eram la “Biblioteca vie”, nefiind cu prietena mea, cu bunica mea sau cu prietenii mei. Si pentru ca stiam de ce sunt acolo si nu in alta parte. Pentru ca a fost alegerea mea si asumarea raspunderii acestei alegeri. A fost alegerea mea constienta si nu am regretat ca am facut’o pentru ca stiam de ce am facut’o. Daca nu poti sa faci asta…vei fi mereu sfaramat de regrete, de ce’ar fi fost daca. De aia eu ma simt fericit, pentru ca iubesc sa contribui la ceva mai mare decat mine. Si simt asta in fiecare zi acolo unde lucrez.  Unde anume? La Evolutiv Consultans Network. Si’s mandru ca, acum, acolo, sunt coleg cu cea care m-a inspirat la un moment dat 🙂

– Care este cauza careia te daruiesti sau te-ai daruit deja? Victor Frankl spunea ca “cine are un – de ce – pentru care sa traiasca poate sa suporte aproape orice”. Cred ca fericirea vine tocmai nepurtandu’i de grija, din facerea de bine. Pentru mine asta inseamna sa te dedici unor cauze mai mari decat tine sau, iubind, altor persoane. Ma daruiesc (incerc) pentru ca nu cunosc alt sentiment mai inalt, care pe mine sa ma faca ma simt mai bine. Nu este, daruirea, la urma urmei, iubire? Si sincer…nu pot sa inteleg cum ar fi sa nu iti fie dragi oamenii..

– Ce crezi ca-i lipseste Romaniei? Integritatea. Se poate recupera, ce crezi? Sa ne intrebam pe noi…Romania nu e un contur pe o foaie de hartie. Noi suntem. Eu incerc sa o fac. Unii vor putea, altii nu. Sper ca la un moment dat, cand tragem linie, sa iesim pe plus 🙂

– Ce ti-a fost cel mai greu pana acum? Te-ai impiedicat vreodata? Si daca da, cum ai trecut peste? Povestea vietii mele 🙂 Prin iubirea dezinteresata a unor persoane speciale, care m’au ajutat fara aiba niciun motiv sa o faca si prin credinta. Pentru mine functioneaza…

– Cum ii vezi pe tineri? Viitorul e confuz, nu au idee ce sa faca si nici nu gasesc in jurul lor indicii despre asta. Stiu  ce insemna sa nu ai o viziune a viitorului. E tare descurajant. Am incercat sa-i incurajez, le’am povestit ca nici eu nu stiam ce vreau sa fac, habar nu aveam. Era ceata totala…insa am gasit o persoana care sa ma faca sa’mi doresc sa fiu ca ea. I-am indemnat sa caute si asta.

– Ce-ti mai doresti? Sanatate. Apropo de asta. Stiu ca ai lucrat cu copii bolnavi de SIDA. Ce te-au invatat? Nu stiu sa pun in cuvinte… E o atitudine fata de viata!

– Ce crezi despre bani? stii si tu ca tinerii alearga dupa ei…Da, cred ca sunt necesari. Cel putin in societatea noastra. Insa sunt necesari pentru a avea un acoperis asupra capului si a putea lua o floare fetei pe care o iubesti, e mai important sa poti dormi bine noaptea.

– Daca ai mai avea doar o zi de trait (stiu, suna aiurea!) ce ai face in cele 24 de ore ramase? Mi-as tine familia in brate 🙂

Ne apropiem de final. Ce “placeri vinovate” ai? De ce-ar fi vinovate? 🙂 Stiu si eu…ghetele de  munte poate. Si imi plac artele martiale. Ce te-au invatat? Cat de importante sunt: pacea, respectul, armonia. Meditezi?  Ma rog, da! si fac unele meditatii.

– Crezi in Dumnezeu? Da, cred. Cum il “vezi”? Este ceva personal 🙂

– Nu ai obosit? Faci atatea lucruri… Fizic? De multe ori. Psihic? Nu. Insa ma lupt pentru a o face. Vreau sa mor ostenit, ars tot, sa simt ca am dat tot ce’am avut mai bun!

Tu in 3 cuvinte esti…”Pot mai mult”.

– Ce te sustine? Credinta. Iar iubirea de oameni deriva de aici. Si iubirea de mine tot de aici :)”

Interviu realizat de Irina Raica (irina.raica@facebook.com)

Fotografii din arhiva personala a intervievatului

NOTA: Textele si fotografiile sunt protejate prin legea nr 8/1996 a dreptului de autor !