Sambata 6 decembrie, chiar de Mos Nicolae, am fost cititor intr-o Biblioteca Vie. Asta dupa ce doi ani la rand am fost carte intr-o biblioteca asemanatoare. Veti zice ca ma laud. Asa si e! 🙂 Pentru ca “Omul din televizor” (cum mi-am intitulat eu cartea) s-a bucurat de succes. N-as zice ca a fost chiar un best seller dar am fost in top, aste e clar!
Atunci ca si acum intru emotionata in locul cu pricina. Liniste multa de asta data. Liniste sparta doar de spiritul meu mercurian. Care isi ia rapid cartile sub brat si imortalizeaza momentul. Pai n-ar fi fost pacat?
Inainte de toate hai sa va spun ca biblioteca asta e organizata in ultimii ani, la Piatra Neamt, de tinerii din CLT si ACS, adica de Loredana Dinu. Pentru cei care nu stiu “Biblioteca Vie” e un instrument de educatie non formala. Adica ea e formata din niste oameni obisnuiti dar interesanti (pe post de carti) ce pot cititi, frunzariti, rasfoiti de orisicine. Ca cititor ai la dispozitie 20 de minute pentru fiecare carte. Dupa care o returnezi. Exact ca intr-o biblioteca adevarata. Iti citesti cartea si o pui cuminte pe raft. In urma ta vine altcineva si-o imprumuta. Si tot asa. Apropo, cartea trebuie sa fie data inapoi in bune conditii. Exact cum era cand ai luat-o cu imprumut. 🙂 Sa nu fie bulversata, adnotata, cu foile indoite si paginile mazgalite. Tu poti s-o citesti cum vrei. Esti liber sa-ti conspectezi cate ceva, sa pui intrebari multiple, sa sari peste capitole, sa incepi de la coada. Fix cum vrei si cum ai chef. Faina ideea, nu-i asa?
In caz ca va intrebati ce am citit, recunosc! am fost putin subiectiva. De ce? Pentru ca mi-am luat carti dragi. Unele dintre ele stiute, altele redescoperite de curand. Unele vazute in treacat in vitrina vietii, cateva cazute, deloc intamplator, in mana. Parte dintre ele rasfoite cu variate ocazii. Despre una pot spune ca s-a scris sub ochii mei iar o alta inca lucreaza la cuprins si coperti.
Evenimentul mi-a placut mult. Pentru doza sa de naturalete si candoare. Pentru cartile inspirationale. Momentele de respiro, cu voci de neuitat. Nu mi-a placut Prea Intunecimea spatiului-gazda dar asta e hiba locului cu pricina. N-o sa-i spun numele ca nu merita sa-i fac antireclama. 🙂 Apreciez perseverenta organizatorilor si disponibilitatea tinerilor.
In loc de concluzie:
Am reusit performanta ca-n mai putin de-o ora sa trec prin biblioteca vie, de la forta mintii, la puterea inimii. Cu entuziasmul unui adolescent bun la toate si dezinvoltura unui fotomodel proaspat coafat si confesat. M-au napadit emotii, amintiri, bucurie. Am plecat de-acolo convinsa, pe deplin, ca o astfel de biblioteca te poate ajuta sa scapi de propriile prejudecati si stereotipuri. Pentru ca te aduce fata in fata cu ele. Si asa…ai ocazia sa renunti.
