Nu sunt o mare bautoare de bere si nu m-am gandit vreodata ca m-as putea simti bine intr-o berarie. Mai ales la Piatra Neamt. Cu atat mai mult cu cat in berarii merg, de regula, barbatii. Cu sau fara sotii pe post de “toarta”. Asa mi se pare mie. 🙂 In alta ordine de idei, oricat de mult as iubi orasul asta, locurile in care sa fii tratat cu zambetul pe buze si cu respect sunt putine. Trebuie s-o recunoastem! Majoritatea, deschise de curand. Asta-i bine, zic eu. Si e si mai bine ca lucrurile nu se opresc aici. Pe de-o parte pentru ca urbea de la poalele Pietricicai, cu personajele ei savuroase din care s-a inspirat, se pare, Caragiale intr-“O scrisoare pierduta” e orasul tipic de provincie in care nu se intampla nimic (din punct de vedere economic, cel putin) dar in care se intampla atat de multe lucruri! Uitati-va pe vizor la coana politica si-o sa intelegeti ce vreau sa spun.

Sa revenim. Ziceam ca am participat joi, 27 noiembrie, pentru prima data in viata mea profesionala la o inaugurare de berarie. Motiv de bucurie nu doar pentru Ionela si Francesco Capuano (care detin Pensiunea Aristocratis din Targu Neamt) ci si pentru cei care le-au trecut pragul. Desi aveam o oarecare jena, pentru ca in cladirea din buricul targului (mai exact de pe B-dul Republicii din Piatra Neamt) intrasem de sute de ori in calitate de jurnalist acreditat pe politica, starea asta incomoda mi-a fost risipa in cateva secunde.

Felul in care arata acum locul cu pricina (ai senzatia ca te afli intr-o fabrica de bere), designul interior, calitatea si unicitatea produselor, caldura si ospitalitatea gazdelor, ma indreptatesc sa spun: na! c-am trait s-o vad si pe asta! Adica, am avut ocazia sa ma simt tare bine…intr-o berarie. Si asta fara sa fiu sub influenta miraculoasei bauturi. Cine s-ar fi gandit? E drept, m-am simtit minunat si pentru ca am cunoscut oameni noi, frumosi si mi-am revazut prieteni dragi cu care n-am mai stat de mult la un pahar de vorba. Mi-a placut mult experienta. E drept, intotdeauna conteaza compania, atmosfera! Dar fara un loc care sa le completeze, degeaba!

Pe scurt: sunt convinsa ca locul va fi arhiplin, curand. Apropo, Beraria “Nenea Iancu” e deschisa de la ora 7.30 pana la ultimul client. Asta pentru ca acolo poti servi atat cafeaua de dimineata/micul dejun cat si pranzul sau cina. Tu alegi! Pe rafturi vei gasi atat berea Nenea Iancu (lansata in 2012 in “Anul Caragiale”) cat si cea mai populara bere din Bavaria (Paulaner) plus alte cateva sortimente din import (Germania, Olanda, Cehia, Anglia si SUA).

La capitolul meniu, iti recomand sa gusti cate putin din fiecare. Pentru ca mi-e greu sa-ti fac acum o recomandare. Sunt feluri de mancare care merg tare bine cu berea dar gatite dupa retete originale, proprii. Iar desertul e delicios! Parol! Eu am gustat din tarta cu mere si fructe de padure, asa ca stiu ce spun.

Vorba lui nenea Iancu…la bulivard birjar, la berarie!

Sau era Coana Chirita? 🙂

Photocredits: Ovidiu Slatineanu