Cei care au trecut printr-o boala sau o suferinta puternica pot confirma. Nimic nu mai e ca inainte. Dar asta e un lucru bun. Pe toate planurile. Descoperi multe despre tine, despre cei din jur, vezi cine iti e cu adevarat prieten, iti invingi propriile frici si iti extinzi limitele, iar cel mai important…realizezi cat de minunat si puternic te-a facut Creatorul.

Pana in acest punct, azi cand va scriu, adica fix la 5 luni de la operatia de extirpare a unei tumori (de 8 -9 cm) de pe colon, pot spune ca am invatat multe. Am trecut prin vai adanci, cu multe lacrimi si tristete, am avut dureri insuportabile timp de muulte zile din cauza unei alte afectiuni secundare aparute pe fondul stresului si alimentatiei deficitare, am fost nevoita sa accept caderea parului (desi din fericire! nu am facut chimio) si mai ales sa-mi antrenez rabdarea, rezilienta la noua experienta de viata, la noul EU.

M-am intrebat adeseori in ultimele luni: Ce am de invatat din asta? De ce am materializat boala acum? Probabil pentru ca inainte nu as fi fost pregatita sa o transform si sa ma vindec. Sunt constienta ca procesul de vindecare e in curs de desfasurare si sunt recunoscatoare! pentru ca rezultatele primului control sunt imbucuratoare.

Si pentru ca cineva imi spunea ca ar fi bine sa povestesc semenilor din experienta mea, iar medicul oncolog mi-a spus citez: “Continuati sa faceti ce ati facut pana acum, ca faceti bine!” va impartasesc cu drag si cu dorinta de a va fi de folos.

1.In primul rand, dupa o operatie de cancer pe colon trebuie sa respecti un regim alimentar adecvat si sa vezi ce anume tolerezi si ce nu. Nu-ti spune nimeni sa nu mai mananci fructe si legume crude ca inainte, dimpotriva doctorii recomanda consumul de fibre dar n-o mai poti face pentru ca trebuie sa pastrezi un echilibru perfect in procesul de digestie si nici nu vrei sa te balonezi sau sa doara operatia. Mananci putin cantitativ si mai putin variat. Tot in plan fizic, e foarte importanta miscarea! V-am mai vorbit despre ea imediat dupa operatie si o sustin in continuare. Desi n-am fost niciodata o slabuta mereu am fost o persoana activa (nu sportiva). Iar acum sunt si mai si pro miscare, de orice fel. Recomand insa in acest caz plimbarile inclusiv prin casa, intre 3000-5000 de pasi pe zi.

2. Apoi, in plan emotional, sunt pro terapie. Fiecare cu ce rezoneaza: preot, psiholog, parapsiholog, terapeut holistic. Eu ii sunt recunoscatoare Nelei Chirila (https://www.facebook.com/nella.chirila) care a aparut in viata mea fix la momentul potrivit (pentru ca nu-i asa? Dumnezeu lucreaza prin oameni). Cu sprijinul ei si al minunatelor fete din grupa mea de studiu dar mai ales a terapiei cunoscuta sub numele de #constelatiifamiliale, am facut pasi in intelegerea bolii si in procesul de vindecare. Am inteles ca toate momentele mele de furie, manie, frustrare, neiertare, acumulate de-a lungul vietii precum si ranile emotionale nevindecate (apropo, toti ne nastem cu diverse rani cum ar fi cea de abandon, de nedreptate, de tradare etc) au contribuit din plin la aparitia cancerului in organism. Iar arborele transgenerational are si el rolul lui extrem de bine definit in somatizarea unei boli. Dar asta e un subiect amplu si va invit sa-l cercetati cu ajutorul unui constelator familial.

3. In plan mental, nu-ti incarci mintea cu prostii! Cu ganduri negre si informatii aiurea. Te increzi in DIVINITATE si te bucuri cu recunostinta de evolutia ta. De fiecare zi in care te simti bine. Si faci tot ce tine de tine sa te simti bine. Nu te uiti la televizor, alegi sa privesti doar filme bune (eu am ales comediile romantice si cele de Craciun), asculti melodii ce-ti ridica vibratia (gasesti o tona pe net), vorbesti cu oamenii pe care-i simti cu adevarat alaturi, nu te risipesti in discutii inutile, iesi in natura cat de des poti, faci plimbari usoare, iti faci cate o pofta culinara (cam dupa vreo 3 luni, perioada in care eu am devenit fan avocado!), te imbraci frumos si iti pui un ruj pe buze chiar daca stai in casa. Te parfumezi si te aranjezi pentru tine, nu pentru ceilalti! Asta daca-ti face bine ca femeie. Si cred ca ne face bine tuturor desi invatam sa ne acceptam si iubim si-n formula naturala, no makeup style. Corect? 🙂 Consider ca prin gesturi mici de genul, iti arati ca te iubesti si te respecti in fiecare moment prezent!

Practici RECUNOSTINTA. Zilnic.

S-a demonstrat deja ca forta gandului, a imaginatiei e foarte puternica asa ca ai grija ce proiectezi in viitor! Pune doar seminte frumos roditoare in mintea ta pentru o realitate extraordinara si practica o atitudine pozitiva cat de des poti.

Plus ENORM de multa credinta. In orice. In Dumnezeu/Creator/Univers (fiecare cum ii spune), in ingeri, in ghizi spirituali, in sfinti parinti samd. Te ajuta mult sa lucrezi cu ei prin meditatii, rugaciuni, psalmi, acatiste dar mai ales prin dialog direct.

Eu asta am facut si fac in continuare. Mai departe, in tot si in toate, intervine… DUMNEZEU.

Sa fiti sanatosi si sa iubiti mult!

E tot ce conteaza.

Amin.