Am revenit! Doar am promis nu-i asa? Ma bucur sa vad ca primele reactii au fost pozitive si ca analiza mea pe text v-a placut. Sa continuam zic. Vorbesc aici despre TEDx Piatra Neamt. Prima editie. De vineri 30 mai 2014 (pentru aceia dintre voi care au deschis televizoarele si blogul mai tarziu 🙂 ).
Azi am plans de fericire. De fericirea de a fi, de-a trai, de-a cunoaste. Va veti intreba ce legatura are starea mea emotionala de azi cu TEDx-ul de ieri. Pai are, va spun eu. Pentru ca vineri 30 mai 2014, un alt vis s-a transformat in realitate. Un eveniment pe care-l stiam de pe youtube
Ma tot gandesc la nebunia asta numita generic selfie. Nu e om pe facebook-ul asta, nu e tanar pe mapamond care sa nu aiba macar o poza “selfie” pe wall. Nu pot sa nu ma-ntreb cuprinsa de curiozitate: ce-ar mai putea urma? Ce va mai descoperi oare omenirea? Ar fi fain sa gasim niste solutii
Dupa cum bine stiti, de curand, m-am dat cu parapanta. Si pentru ca viata m-a luat din nou prin surprindere, mi-am zis: “sa fie meniul complet!”. Asa ca m-am inscris intr-o calatorie cu masina timpului. Stiam oarecum drumul, cunosteam partial companionii si aflasem ca mi se deconteaza biletul. 🙂 Ce emotii, ce nuante, ce priveliste!
Asta imi vine sa spun si-acum zambind cand ma gandesc la cele intamplate si la replica asta mai mult ca la un titlu de film. Nu vi se pare ca e-o replica dintre acelea care asa, de una singura, face cat o fotografie sau o mie de cuvinte? Si care poate fi la indemana in
Intalnirea mea cu Maria s-a petrecut cu multi ani in urma. Eram reporter de teren trimis special la un spectacol pentru copii: Danila Prepeleac. Ea juca rolul lui Aghiuta si era atat de buna incat nu mi-a placut deloc, recunosc.Personajul, evident! Mai tarziu Maria mi-a amintit ca am privit-o chioris oarecum enervata. Deh! Prostia omeneasca.
Sunt si voi ramane un copil. Toata viata mea. 🙂 Am avut aceasta revelatie astazi in jurul pranzului. Intre noi fie vorba cred ca este de acum o certitudine. De ce spun asta? Pentru ca nu vreau sa fiu un om matur. M-am hotarat. Nu vreau! De fapt, de ce as vrea? Doar stim prea
Pe Ovidiu Slatineanu l-am cunoscut in vara lui 2013 la o cafea. Il descoperisem cu ceva vreme in urma pe o o retea de socializare, prin fotografiile sale de un realism si o sinceritate ce trec dincolo de lentila aparatului pe care-l poarta mai tot timpul cu el. Cand ne-am intalnit purta un zambet timid
